luni, 3 februarie 2014

Meserie din suflet


Luminita Muntean Pricope, invatator primar in Boldur scrie intr-o postare: Va adresez o rugaminte: stie cineva un site de unde pot descarca povesti si programe educationele pt elevii din ciclul primar, in format mp3? Am o eleva cu severe deficiente de vedere si as vrea sa o stimulez sa invete pt a nu ramane in urma oferindu-i ceva audio. Ea este intr-o clasa obisnuita, nu are acces la scoala speciala pt nevazatori.

Ei, ce parere avem noi despre aceasta minunata invatatoare?
Ca este o rara avis in peisajul contemporan.
Ca are suflet si pasiune, ca iubeste copiii si ca are o inima mare si darnica.
Ca nu s-a facut invatatoare doar asa, de amorul artei.
Si ca noi trebuie sa popularizam asemenea oameni pentru ca tara aceasta sa nu-si piarda nadejdea.

Poate sunt marcata de acest subiect pentru ca el este proaspat in mintea si inima mea, am invatat despre copiii cu deficiente senzoriale (si nu numai) si totodata am invatat cum e cu psihologia educatiei. Si cam ce inseamna sa fii profesor (invatator). Iar aceasta femeie aplica litera cartii.

Mare lucru! Minunat lucru! 
Si ce este mai grozav, este ca aplica din inima!

Insa, cred ca oricine poate remarca un astfel de comportament in zilele acestea in care cand vine vorba de scoala romaneasca, se scot in evidenta numai lucruri gri spre negru.
Iar despre invatamantul incluziv presa romaneasca nu vorbeste, despre integrarea copiilor cu deficiente in clase obisnuite ne facem ca nu exista.

Bravo, doamna invatatoare! Aveti respectul meu! Iar copiii pe care ii aveti in grija sunt niste copii absolut norocosi!

4 comentarii:

  1. Mihaela!! Bravo si tie! Cred ca Luminita va fi foarte impresionata de gestul tau de a scrie despre ea in blogul tau!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc de aprecieri, ma faceti sa ma simt.....altfel. Eu.... incerc sa raspund unui strigat mut de copil intr-o lume de oameni mari, care poate nu-l mai aud( nu se aud nici pe ei insisi uneori) sau alteori merg pe ideea ca oricum nu poti opri inevitabilul. Chiar daca nu pot opri inevitabilul, il pot face mai suportabil pentru un copil care nu intelege de ce i se intampla asta. Orice i-as spune eu despre incercarile sortii, cand va pleca din clasa tot.... negura ar fi. Asa, are cuvintele ce se aud din aparat si stie ca, undeva la capatul lor, e si urechea mea care asculta- si-atunci nu mai e singura.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sunteti altfel, asa cum simt si cum am si scris. Ma bucur ca v-am intalnit, chiar si in spatiul comunicarii virtuale.

    RăspundețiȘtergere