vineri, 18 aprilie 2014

Recunostinta


Cand eram mici, Pastele era bucuria oualor colorate, a cozonacilor, a hainutelor noi aduse de Iepuras, a painii sfintite si stropite cu vin, a trecutului pe sub masa, a impartasaniei.
Apoi, cu timpul, Pastele a devenit prilejul de a merge la slujba, de a lua lumina, iar dupa ani si ani, prilejul de a aborda aceasta sfanta sarbatoare comercial, cumparaturi scumpe si mancare si bautura. Pacat ca ne lasam condusi de societatea de consum si uitam adevarata valoare a Pastelui!
Tehnologia ne aduce slujba de Inviere in casa. E si bine, e si rau. Bine pentru cei ce nu pot ajunge la biserica pe picioarele lor, rau petru cei ce, desi nu sunt imobilizati, prefera fotoliul in locul statului in picioare in curtea bisericii neincapatoare oricat ar fi de mare.
Usor, usor ne departam. Nu sunt o habotnica, insa simt ca de la an la an, ne departam de esenta sarbatorii.
Planificam petreceri, vacante la mare sau la munte, insa poate mai bine ar fi sa ne umplem sufletul de maretia Pastelui si sa simtim pur si simplu recunostinta.
Pentru Isus care s-a jertfit in chinuri pentru ca noi, pacatosii, sa fim iertati. Si sa traim... In pace si armonie. Insa noi traim ca sa mancam si sa bem, sa petrecem, uitand semnificatia sarbatorii. Ne aruncam in bucatarie cu gandul sa uimim invitatii cu maiestria celor doua maini, sa bifam toate bunatatile pe masa noastra.
Prefer liniste si pace, un ou si o felie de cozonac si o carte buna ascultand Bach. Si revarsand recunostinta in fata icoanelor. Este doar o optiune...
https://www.youtube.com/watch?v=aPAiH9XhTHc

3 comentarii: