Vârste

Cristian Tudor Popescu m-a inspirat pentru aceste rânduri. El și viziunea lui despre îmbătrânire. Viziune fantastică, așa cum singur spune, parcă extrasă din Alien: vede în oglindă cum se naște din propriul trup o ființă oribilă, străină de el însuși.

V-ați gândit vreodată așa? Mi se pare o viziune de coșmar izvorâtă din pesimism și tristețe, neacceptarea propriei imagini și din neiubire de sine.
Aș trece la culori mai vesele, nu neapărat din dorința de a fi altfel, de a-l contrazice, însă chiar altfel este imaginea mea despre îmbătrânire.
Trecând prin viață, îmbătrânind zi după zi, mă simt tânără și mă iubesc, accept ridurile fine și firele albe de păr. Sunt ale mele și sunt mândră că am ajuns și eu să le am. Viața ar fi putut fi mai scurtă și astfel nu aș fi avut ocazia să le capăt.
Deunăzi îmi exprimam dorința apropo de vârsta mea, ce aș dori pentru mine acum. Aș dori să am vârsta pe care o am, nici mai mult nici mai puțin, însă să mai stau aici o vreme. Mă simt bine în pielea mea, mă iubesc. Port culori vesele și zâmbesc. Chiar dacă zi după zi, îmbătrânesc.
Astfel voi ajunge la 70 de ani, cu voia Domnului, și voi vedea, nu un monstru - ca în viziunea lui CTP, ci o femeie frumoasă, mulțumită de ea, iubindu-se pentru ceea ce a fost și este. Purtând culori vesele care îi vor lumina drumul vârstei de 70 spre 80. 
Rețeta îmbătrânirii frumoase este iubirea de sine, acceptarea și, nu în ultimul rând, zâmbetul.
El înfrumusețează orice chip, la orice vârstă, indiferent de studii sau stare civilă, de rasă sau etnie, de religie sau profesie. Chiar, oare de ce CTP nu zâmbește? Cred ca l-ar prinde... Și astfel ar alunga și monstrul.