Invatam sa comunicam. De mici. Parintii sunt foarte incantati cand copilasul gangureste cu gura stirba, apoi scoate mici cuvinte, "mama", "tata", "papa", iar apoi le leaga in scurte propozitii. Comunicam constient, vorbind, dar si inconstient, cu ajutorul trupului. Mai mult inconstient, cam 80-90% din comunicare se realizeaza prin limbajul trupului. Chiar si asa, cuvintele detin o imensa putere, putand sa darame sau sa inalte suflete.
In schimb, sa tacem si sa ascultam nu ne invata nimeni. Un intelept spunea ca omului ii trebuie 2 ani ca sa invete sa vorbeasca si o viata intreaga invata sa taca.
Tacerea este premisa ascultarii celuilalt. Este respectul pe care il arati
partenerului de conversatie pentru a-si putea expune propriile opinii.
Tacerea este semn de intelepciune. Lao Tzu spunea ca "Tacerea este sursa unei mari puteri." A sti sa taci, cand si cat s-o faci este o arta pe care unii oameni o invata cu ajutorul educatiei, al intuitiei, altii nu o invata nici in ruptul capului. Lor le clocotesc cuvintele si de multe ori ele se revarsa in fluvii grele, involburate, crescand temperatura atmosferei.
Ascultarea este tacerea insotita de atentie. Atentia centrata catre celalalt, cel de langa tine, din fata ta. A asculta si a raspunde dupa o prealabila chibzuinta arata interes si implicare, atentie si empatie, pretuire si poate chiar iubire.
Insa cele mai frumoase momente sunt acelea in care cei doi parteneri de conversatie isi asculta unul altuia tacerea. Clipele vin si trec, tacerea creste ca o mantie care ii acopera pe cei doi, iar ei se cuibaresc sub ea, atenti la tacerea celuilalt, atenti la fiecare secunda de tacere pretioasa. Se spune ca se inteleg din priviri. Se inteleg comunicand in tacere prin limbajul trupului. Se inteleg simtind gandurile unul celuilalt.
Tacerea este necesara in orice relatie: de familie - sot - sotie, copil - parinte, de serviciu - in relatia sef-subaltern, dar si coleg - coleg, la scoala - in relatia profesor - elev, dar si intre colegi, etc.
Se spune ca "daca taceai filozof ramaneai". Daca analizam momentele de dinaintea izbucnirii unui conflict, verbal sau fizic, vom vedea ca vorbele sunt declansatorul acelui conflict. De aceea "tacerea e de aur".
Multi vor spune: "usor de zis, greu de facut". Si da, si nu. Greu pentru ca este necesar sa depasim obisnuinta de a contracara verbal dobandita in ani de zile. Usor pentru ca autoeducarea poate fi facilitata de motivatie si de pastrarea unui beculet de alarma aprins care sa iti atraga atentia ca situatia devine conflictuala.
Sigur, nu invatam acesta intelepciune dintr-odata, vechiul obicei fiind intarit ani de-a randul.
Insa se poate parcurge acest drum alaturi de un specialist care sa va ajute la dobandirea "tacerii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu