In popor se spune "pofta vine mancand". Se pare ca se potriveste si in cazul blogului. Pornirea a fost cu inertie, ca orice pornire, dar acum "drogul" ma sacaie.
M-am gandit la acest fenomen. As vrea sa-l inteleg. Am cautat pe internet si inca nu am o concluzie clara. Sau nu am una care sa ma multumeasca pe mine.
Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg.
Ok, tehnic intelegem. Dar in spatele acestei tehnici sta nevoia unor oameni de a-si expune jurnalele, gandurile, sufletul, trairile. Aici e nevoie sa inteleg. De unde aceasta nevoie? Eu cred ca motivele pot fi:
1. Singuratatea - aici sunt nuante:
In paranteza fie spus, aceasta notiune am inventat-o eu, dar se pare ca e potrivita, nu incerc sa schimb.
3. Din dorinta de a imparti cu ceilalti, cu cei interesati, subiecte preferate, ce ne pun de multe ori pe ganduri. Poate am citit o minunata carte sau am vazut un film de exceptie si vrem sa facem publica o recenzie.
Poate mai stiti si voi ce alte cauze ne determina sa devenim bloggeri. Este o moda, dar ca orice fenomen social, are la baza cauze mai mult sau mai putin personale, impletite cu trendul vremurilor. Vrem sa fim trendy, nu? Unii da, altii, ba.
Eu am fost intotdeauna varf de lance pentru tot ce este nou. Vreau sa stiu, sa experimentez, insa cu o CONDITIE: numai daca mi se potriveste. Numai daca rezonez cu acel obiect sau obicei sau daca ma simt in stare.
Am spus ca pentru mine crearea unui blog a fost o provocare. Ori eu am acceptat tota viata provocarile, nu concep sa abandonez inainte de a incerca. Ma simt invinsa pe nedrept. Atunci trebuie sa-mi masor puterile cum se spune, "in lupta".
Acum este ca si copilul meu. Trebuie sa-l ingrijesc, sa-l cresc, sa-i acord atentie. Totul venind din inima, nu din creier. De aceea este atat de pretios pentru mine. Pentru ca e imbogatit cu DRAGOSTE. :)
M-am gandit la acest fenomen. As vrea sa-l inteleg. Am cautat pe internet si inca nu am o concluzie clara. Sau nu am una care sa ma multumeasca pe mine.
In Wikipedia exista definitia blogului http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog:
Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg.
Ok, tehnic intelegem. Dar in spatele acestei tehnici sta nevoia unor oameni de a-si expune jurnalele, gandurile, sufletul, trairile. Aici e nevoie sa inteleg. De unde aceasta nevoie? Eu cred ca motivele pot fi:
1. Singuratatea - aici sunt nuante:
- am vrea sa comunicam, dar nu avem cu cine; trist!
- am vrea sa comunicam, dar nu avem un interlocutor pe masura ideilor, ce nu ne poate intelege pe deplin; aceasta situatie este si mai trista decat prima.
In paranteza fie spus, aceasta notiune am inventat-o eu, dar se pare ca e potrivita, nu incerc sa schimb.
3. Din dorinta de a imparti cu ceilalti, cu cei interesati, subiecte preferate, ce ne pun de multe ori pe ganduri. Poate am citit o minunata carte sau am vazut un film de exceptie si vrem sa facem publica o recenzie.
Poate mai stiti si voi ce alte cauze ne determina sa devenim bloggeri. Este o moda, dar ca orice fenomen social, are la baza cauze mai mult sau mai putin personale, impletite cu trendul vremurilor. Vrem sa fim trendy, nu? Unii da, altii, ba.
Eu am fost intotdeauna varf de lance pentru tot ce este nou. Vreau sa stiu, sa experimentez, insa cu o CONDITIE: numai daca mi se potriveste. Numai daca rezonez cu acel obiect sau obicei sau daca ma simt in stare.
Am spus ca pentru mine crearea unui blog a fost o provocare. Ori eu am acceptat tota viata provocarile, nu concep sa abandonez inainte de a incerca. Ma simt invinsa pe nedrept. Atunci trebuie sa-mi masor puterile cum se spune, "in lupta".
Acum este ca si copilul meu. Trebuie sa-l ingrijesc, sa-l cresc, sa-i acord atentie. Totul venind din inima, nu din creier. De aceea este atat de pretios pentru mine. Pentru ca e imbogatit cu DRAGOSTE. :)
Emile Zola intr-unul dintre romanele sale spunea ca "Sufletul nu-i o fata de masa pe care s-o intindemin fata oricui". Cu 25 de ani in urma aceasta fraza, pentru mine, cuprindea toata intelepciunea lumii. In 25 de ani nu mi-am putut schimba modul de a gandi.
RăspundețiȘtergerePate ca, asa cum spueai si tu, singuratatea, lipsa de prieteni, momentele de disperare pot fi una dintre cauzele acestui mod de comunicare. Pentru oameni din ce in ce mai ocupati, din ce in ce mai lipsiti de repere morale internetul si televizorul tind sa castige teren.
Pana la urma, punctul de referinta al fiecaruia dintre noi este ceea ce face diferenta.
Te imbratisez cu drag si-ti doresc un frumos sfarsit de saptamana,
Daniela
Frumos copil.......care ma face sa cred ca a aparut din nevoia de ati asculta inima fara sa-ti mai pui alte intrebari ci doar urmandu-i vocea!
RăspundețiȘtergere