vineri, 29 august 2014

Dezvoltarea personala ca afirmarea propriei fiinte

Acest articol a fost publicat pe site-ul bunei prietene Dana Burghel, la sectiunea Guest.
http://www.danaburghel.ro/2014/08/20/dezvoltarea-personala-ca-afirmarea-propriei-fiinte/



M-am intalnit deunazi cu o prietena si, din vorba in vorba, mi-a spus: "Stii, am inceput dezvoltarea personala, am un coach grozav, ti-l recomand!" "Bravo, ai facut un mare pas inainte, nu te lasa!" i-am spus si ne-am despartit cu promisiunea sa ne impartasim reciproc experienta.
Da, multe persoane incep un proces de dezvoltare personala. Dar ce este acest proces? Ce inseamna si cand este necesar?
Cand simti ca nu mai poti trai cu tine insuti, este momentul.
Momentul de a avea deschiderea pentru a-ti incredinta sufletul unui om in care simti ca poti avea incredere. Acest om va fi mentorul tau.
Si de a pleca impreuna cu el pe drumul dezvoltarii tale personale. Mergand umar langa umar, procesul va fi condus cu grija si intelepciune catre tine insuti, catre impacarea cu tine insuti, catre linistea de care ai nevoie. De multe ori este un drum anevoios, cu lacrimi si umeri incovoiati, insa finalul este glorios. Si merita efortul. Mobilul care iti asigura reusita este dorinta de a creste, de a evolua si de a-ti gasi linistea, impacarea.
Alteori, la dezvoltare personala ajung cei care trec printr-o terapie care are rolul de a-i stabiliza, de a-i aduce la normal si care apoi doresc cresterea.
Cand venim pe lume primim un bagaj genetic de trasaturi de caracter pe care ulterior le  dezvoltam si modelam prin interactiunea cu cei din jurul nostru. Insa, prin educatie ajungem sa percepem lumea inconjuratoare prin lentile concepute de parinti si scoala.
Astfel, punctul nostru de vedere va iesi la iveala numai daca va avea posibilitatea. De cele mai multe ori nimeni nu-ti cere parerea, toti iti spun clar si raspicat: „asta asa este, numai asa trebuie sa o vezi”. Si mica ta parere ramane undeva pe drumul spre gura, o inghiti si ea se ineaca in imposibilitatea exprimarii.
In acest fel adunam frustrari, le reprimam, „caci asa e bine, sa nu vada celalti”, Doamne fereste, ca avem si noi o parere sau ca avem nevoie sa ne exprimam contra majoritatii.
Si ajungem sa ne simtim altfel decat ceilalti, sa ne punem problema ca facem nota discordanta cu restul lumii si sa ne izolam in singuratate. Multi gasesc refugiu in bautura sau droguri, altii se adancesc in depresii.
Solutia la aceste intamplari este dezvoltarea personala. Este procesul in care iti descoperi resursele interne pe care de foarte multe ori nici nu le constientizezi, procesul care te aduce spre sufletul tau, punandu-l pe primul plan. Este procesul invatarii iubirii de sine, a acceptarii tale, a cunoasterii propriului trup si a senzatiilor pe care le traiesti fara sa ai habar de ele. Este procesul impacarii cu tine insuti, dincolo de meschinaria vietii, de gura lumii si de norme. Este procesul prin care iti recastigi stima de sine si increderea.
Procesul de dezvoltare personala poate dura mai mult sau mai putin in functie de rezistenta ta la schimbare, de cat de mult si-au pus amprenta cei care te-au influentat, de cat de mult iti doresti sa te schimbi. El va scoate la iveala un alt om decat cel de la inceput, schimbat in bine, de nerecunoscut de multe ori si pentru sine insusi. Uneori nu este simplu, deoarece indrumatorul tau este nevoit sa atinga zone sensibile adanc ingropate in sufletul tau.
Indiferent cum ajungi sa apelezi la dezvoltare personala, vei iesi total schimbat in bine, te vei afla pe o treapta superioara a dezvoltarii tale si vei vedea viata, lumea cu totul alti ochi, cu ai tai cei reprimati sub lentilele societatii.

Succes! Am incredere ca vei incepe si termina cursa dezvoltarii personale! Te astept la linia de sosire!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu