O noua viata?

Raspunsul meu este: DA. Si voi argumenta, desigur.

Exista momente in viata fiecaruia in care suntem pusi in situatia de a alege. Sau in care se intampla evenimente ce marcheaza sfarsitul unei perioade si inceputul alteia.

Traim episoade diferite in intreaga viata. Arta de a trai se invata din mers, adaptarea este naturala, nativa omului, tine de instinctul de supravietuire.

Sunt cazuri in care suntem atat de bine ancorati de oameni care dispar din jurul nostru sau de un mod de viata, incat atunci cand intervine schimbarea nu putem face pasul catre noua etapa si ramanem blocati: nici in vechea viata nu se mai poate, nemaiexistand, dar nici in noua viata nu avem curajul de a pasi.

Si nehotararea aduce dupa sine trauma prin imposibilitatea de a trai normalul vietii, fiind un normal diferit de cel anterior. Firesc ar fi sa se taie legaturile cu vechiul si sa se construiasca altele cu noul. Iar taierea legaturilor nu insemna uitarea, ingoparea amintirilor, ci pastrarea lor ca parte din hrana sufleteasca. Insa legaturile noi vor completa aceasta hrana, ele sunt necesare si firesti facand parte chiar din... viata.

Insa ramanerea in vechea viata vadeste o putere sleita care daca nu este tratata, conduce spre patologie.

Pana la urma, Liberul Arbitru al fiecaruia intervine si alege. Si o face in functie de contextul interior al persoanei.
Ar mai fi o varianta: omul poate fi insotit pentru a face pasul in noua viata. Daca permite acest lucru... Si da, tot Liberul Arbitru decide acest lucru.

Pana la urma fiecare decidem daca putem avea o noua viata. Decizia tine de fapt de: "imi dau voie sa traiesc in alt fel, nou? am puterea de a porni pe alt drum, cu alte persoane? imi doresc asta? ma iubesc suficient pentru a-mi da voie sa ma bucur de noua viata? MERIT sa am o noua viata?"

Si despre A MERITA este o alta poveste. Si despre MA IUBESC o alta.