Ipostaze

Da, femeia este viata. Dar nu vreau sa dau definitii. 
Mai degraba as inchide ochii, as asculta tacerea si m-as lasa purtata in interiorul meu, pentru a descoperi ce inseamna femeia.
As aluneca spre imaginile mele asezate una peste alta in interior inca de cand m-am nascut. Ca intr-un album cu poze facute intr-o viata.
As da pagina dupa pagina si as privi fiecare ipostaza a fetitei care am fost si a femeii care sunt.
Ce as vedea?
Aceeasi fiinta care pe masura trecerii timpului schimba roluri, ipostaze. Functie de mediu: de familie, de scoala, de prieteni, de iubiti, de copil... O fiinta materiala care oglindeste o multitudine de fiinte spirituale... Ca si cum, intorcand paginile albumului cu fotografii, s-ar derula o poveste in fiecare dintre ele. Un episod dintr-un lung serial, serialul vietii, in care eroina principala sunt eu.
Privesc fiecare episod uimita de cea care am fost, de evolutia pe care serialul o prezinta. Ma opresc, caut in amintiri si retraiesc ceea ce vizualizez. Simt din nou emotiile acelor clipe, dau pagini, rad, plang, inteleg ca ipostazele vietii sunt magnifice, divine. Inteleg ca nimic nu a fost in van, ca toate au rostul lor, ca o fiinta materiala devine o fiinta spirituala unica in relatia cu o alta fiinta spirituala. Ca aceeasi fiinta materiala are reactii diferite in aceeasi situatie cu fiinte spirituale diferite.
Ca nu inceteaza sa se cunoasca de-a lungul timpului si cu uimire descopera alte si alte fatete. 
Si intelege ca fiinta spirituala este o suma de nenumarate ipostaze. Care se nasc de-a lungul vietii si completeaza fiinta lasata de Dumnezeu si numita femeie.

Da. Suntem femei si avem roluri. Dar nu doar sotie si mama, asa cum se obisnuieste sa se spuna. Ci o multitudine de roluri fiecare cu o alta multitudine de ipostaze. O mama cu doi copii va avea cu fiecare dintre acestia o alta ipostaza, se va afla intr-un alt fel in relatie cu fiecare dintre ei, va experimenta, va trai rolul de mama in moduri diferite. Desigur, nu fundamental, dar exista mai mici sau mai mari diferente. Alt exemplu: o femeie va fi cu fiecare barbat din viata ei in alt fel, va avea alt comportament, va raspunde cu alte emotii in situatii identice. Ipostazele diferite se datoreaza faptului ca oglindim comportamentul celui cu care suntem in relatie.

Va invit sa experimentati si voi acest exercitiu. Redescoperiti-va ipostazele. Costa doar dorinta si vointa. Clipe de tacere si ochi inchisi. In rest... Privirea catre interior va dezvalui comori demult uitate, ascunse uneori cu buna stiinta, dar atat de importante pentru a aseza piesele de puzzle la locul lor. Priviti-va cu atentie, nu va grabiti, derulati imaginile incet, scopul este de a va analiza in fiecare ipostaza. Atunci cand vom reveni la clipa prezenta, tabloul va reflecta persoana complexa, de multe ori complicata, dar minunata care suntem.

Astfel, contribuim la cunoasterea de sine. Vom stii cine suntem sub toate aspectele. Si ne vom stima mai mult.

Foarte important in demersul cunoasterii de sine este sa nu ne acoperim cu regrete, sa nu ne invinuim pentru absolut nimic. Ideea de baza este ca fiecare procedam cum credem ca este mai bine la momentul respectiv. Si alta regula este sa nu ne propunem lucruri de care nu suntem singurii responsabili. Si nu in cele din urma, sa ne iubim asa cum suntem, Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu calitati. Totul este sa le descoperim.

Si sa iubim fiecare ipostaza. Fiecare este unica si divina.