Candva voi zbura. Cu aripi de matase de culoarea cerului. Voi fi parte din intinderea nesfarsita, iar energia mea va desena suvite subtiri, imperceptibil de subtiri, diafane. Rosii, portocalii, galbene, verzi, albastre, indigo, violet ... un intreg curcubeu.
Curcubeul este al soarelui, dar si al sufletelor senine, aurii, calde. Al sufletelor care dainuiesc peste ani doar pentru a darui, pentru a se darui. Suflete curcubeu.
Uneori, pe cer se itesc nazdravane, cate doua curcubee. Sunt curcubeele pereche. Da, da, ale sufletelor pereche, ce inca nu se pot desparti. Se tin aproape, nu se pierd din privire, se iau la intrecere peste albastrul cerului, printre norii ce tocmai au picurat stropi de ploaie. Ele inveselesc chipul oamenilor ce se opresc din agitatia vietii sa vada minunea colorata. Copiii cu ochi mari de uimire arata cu degetul pictura pretioasa, plini de emotia neobisnuitului eveniment.
Da, candva curcubeul meu va aduce veselie si uimire pe chipul oamenilor grabiti.
Insa curcubeul este in fiecare fiinta. Trebuie doar scos din coltisorul sau si mangaiat cu vorbe calde. Se va bucura de atentie si va capata curaj, crescand si erupand plin de elan si voiosie.
Candva, in urma cu ceva timp, l-am simtit. Curcubeul meu s-a trezit si mi-a umplut pieptul, daruindu-mi senzatia de preaplin. Atunci am stiut ca este real, de abia atunci am crezut ca el intr-adevar exista si nu este doar o dara colorata, volatila, o pacaleala a soarelui si ploii.
Candva voi desena curcubee, plutind... Pana atunci, vom descoperi impreuna curcubeul din voi. Daca vreti, desigur. Promit sa va fac cadou propriul curcubeu. Si nu candva, ci acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu