duminică, 4 octombrie 2015

Suferinta - un rau necesar


Suferinta face parte din viata. Nu o dorim, nu o cerem, dar apare. Desi nu ii intelegem rostul, drumul nostru nu o poate ocoli. 
Primele intrebari care ne vin in minte sunt "De ce eu? De ce mie mi se intampla acest lucru?" Sunt intrebari firesti, toti ni le punem, nimeni nu este de acuzat sau de luat in ras.

Insa aceste intrebari sunt consumatoare de energie. De multe ori raspunsul nu poate fi gasit in acele clipe, ci mai tarziu vom avea intelegerea suferintei. Si atunci, de cele mai multe ori, vom fi invingatori, cu zambetul pe buze, multumiti de noua viata. Pare incredibil? Poate, insa este adevarat.

Fiind in suferinta, adeseori plangem. Este natural, este bine, pentru ca astfel ne eliberam de emotiile care ne apasa, ne umplu sufletul, facandu-l greu. Insa, ca orice lucru in viata, plansul este bun cu masura. Facand un obicei din a plange vom consuma energie pentru un lucru care nu ne va ajuta la construirea unui nou drum, unui nou eu.

Acest nou drum este presarat cu bucurie si impliniri. Depinde doar de noi sa ne dam voie sa le vedem, sa ne asezam la o alta fereastra prin care sa privim noul drum si vom fi uimiti de ceea ce vom vedea. 

Barierele pe care ni le asezam in cale in mod inconstient nu ne lasa sa vedem aceste minuni. Prin bariere inteleg atitudini de genul: "ce va spune lumea", "ce vor spune copiii". "el nu este ca fostul", "ea este minunata, dar fosta mea sotie era mai grozava", etc. Poate ca iesind din aceste tipare limitative vom vedea soarele, drumul cu bucurii si impliniri.

Cu rabdare, cu incredere vom depasi, vom invinge si vom iesi renascuti: un nou om, mai bogat sufleteste, mai bun, care a invatat iubirea de sine, care intelege pe cel de langa el altfel, cu mai multa iubire, care daruieste fara a astepta sa primeasca.

Si inca ceva: nu exista nimic pe lumea asta care sa merite suferinta eterna. Eu asa cred.

Aceste randuri sunt parte din sufletul meu, nu sunt inspirate din niciun material, ci vin din propria experienta de viata. Daca va pot ajuta, este cel mai mare dar pe care il pot primi de la viata.

2 comentarii: