De curand am avut o revelatie: fericirea nu e obligatorie.
Oamenii au un ideal: sa-si gaseasca fericirea, s-o traiasca toata viata. Insa prea putini reusesc.
Cei care nu ajung sa o cunoasca sunt considerati ghinionisti: "Saracul, nu e fericit!"
Dar oare de ce nu ne gasim fericirea? Raspunsul poate fi unul in diverse formulari: asa vrea Dumnezeu, asa ii e scris, asa e viata, in viata nu le poti avea pe toate.
Insa exista si alta situatie: cauze obiective nu ne lasa sa fim fericiti (boala, pierderea unei persoane dragi). Probabil ca sunt situatii temporare, toate vin si trec, apoi nu ne impiedica nimic sa fim fericiti.
Revelatia mea a fost un al treilea caz: multi oameni isi refuza fericirea. De ce? Aici e multa teorie de spus/scris. Pe scurt: n-au curaj sa fie fericiti. Cauzele? De cele mai multe ori teama de schimbare. Schimbarea stilului de viata, a partenerului, a obiceiurilor. Frica de singuratate sau, dimpotriva, frica unei relatii stabile. Frica asumarii fericirii.
De cele mai multe ori acesti oameni nefericiti din lasitate vor regreta amarnic in momente de bilant: "Ce am facut cu viata mea? Cand a trecut timpul? Viata a trecut pe langa mine ..." Insa e mult prea tarziu.
Sau poate ca nu?
Poate ca poti fi fericit cu mult mai putin decat ne imaginam. Depinde de referinta pe care o avem.
Ce-ti trebuie ca sa fii fericit?
Multi masoara fericirea in bani, case, masini, lux. Altii, in bogatie spirituala, in bogatia sufletului.
Cine e mai fericit?
Fiecare in felul lui, insa fericirea adusa de bunurile materile este volatila si superflua, ea este un simulacru de fericire. Oamenii bogati material nu sunt implicit si fericiti. Nu, ei isi cumpara o fericire de fatada.
Oamenii fara averi, dar cu sufletul plin de dragoste sunt infinit mai fericiti.
Voi incheia cu revelatia pe care am avut-o: cand intalnesti un om nefericit, lasa la o parte dorinta de a-l vedea fericit. Nu toti isi doresc fericirea. Nu toti o merita. Nu toti POT fi fericiti.
Nu-i mai plangeti pe nefericiti, multi isi merita nefericirea!
Oamenii au un ideal: sa-si gaseasca fericirea, s-o traiasca toata viata. Insa prea putini reusesc.
Cei care nu ajung sa o cunoasca sunt considerati ghinionisti: "Saracul, nu e fericit!"
Dar oare de ce nu ne gasim fericirea? Raspunsul poate fi unul in diverse formulari: asa vrea Dumnezeu, asa ii e scris, asa e viata, in viata nu le poti avea pe toate.
Insa exista si alta situatie: cauze obiective nu ne lasa sa fim fericiti (boala, pierderea unei persoane dragi). Probabil ca sunt situatii temporare, toate vin si trec, apoi nu ne impiedica nimic sa fim fericiti.
Revelatia mea a fost un al treilea caz: multi oameni isi refuza fericirea. De ce? Aici e multa teorie de spus/scris. Pe scurt: n-au curaj sa fie fericiti. Cauzele? De cele mai multe ori teama de schimbare. Schimbarea stilului de viata, a partenerului, a obiceiurilor. Frica de singuratate sau, dimpotriva, frica unei relatii stabile. Frica asumarii fericirii.
De cele mai multe ori acesti oameni nefericiti din lasitate vor regreta amarnic in momente de bilant: "Ce am facut cu viata mea? Cand a trecut timpul? Viata a trecut pe langa mine ..." Insa e mult prea tarziu.
Sau poate ca nu?
Poate ca poti fi fericit cu mult mai putin decat ne imaginam. Depinde de referinta pe care o avem.
Ce-ti trebuie ca sa fii fericit?
Multi masoara fericirea in bani, case, masini, lux. Altii, in bogatie spirituala, in bogatia sufletului.
Cine e mai fericit?
Fiecare in felul lui, insa fericirea adusa de bunurile materile este volatila si superflua, ea este un simulacru de fericire. Oamenii bogati material nu sunt implicit si fericiti. Nu, ei isi cumpara o fericire de fatada.
Oamenii fara averi, dar cu sufletul plin de dragoste sunt infinit mai fericiti.
Voi incheia cu revelatia pe care am avut-o: cand intalnesti un om nefericit, lasa la o parte dorinta de a-l vedea fericit. Nu toti isi doresc fericirea. Nu toti o merita. Nu toti POT fi fericiti.
Nu-i mai plangeti pe nefericiti, multi isi merita nefericirea!
Fericirea si nefericirea cred ca tine de ceea ce simte fiecare......nu poate fi masurata de nimeni si totusi unii asta fac si este problema lor. Cred c important este cum se simte fiecare si cum fiecare vede si simte cum isitraieste viata - fericit sau nefericit! Joc de cuvinte oare? Inventat de cine?
RăspundețiȘtergereNu, nu conteaza cat de mult esti fericit. Sau nu pentru toata lumea. Pentru mine, da. Insa eu aici vorbesc despre fericire sau nefericire. Despre faptul ca nu orice om vrea/poate/resuseste sa fie fericit.
ȘtergereAm dorit sa scot in evidenta faptul ca multi nefericiti nu vor/pot/reusesc sa fie fericiti. :(
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereFericirea nu trebuie sa fie un lux, doar un accesoriu la dragostea neconditionata, a celui de langa tine..
RăspundețiȘtergere