''Fericirea este un fenomen natural - pentru a fi fericit nu ai nevoie de nicio calificare, nu ai nevoie de expertiza pentru a fi fericit.'' Osho
Asa este, oricine poate fi fericit, indiferent de pregatire, de experienta, de nivel social ...
Exista insa o conditie esentiala: trebuie sa iti doresti sa fii fericit.
Viata mi-a aratat ca nu trebuie sa cauti fericirea in sfere inalte, de cele mai multe ori este langa tine, trebuie doar sa poti sa o vezi, sa vrei sa o vezi, sa intinzi mana si sa o atingi. Apoi sa doresti sa o pastrezi.
Fericirea este ca o pasare. Zboara pe langa noi, ne atinge cu aripile, se poate aseza pe umarul nostru, daca avem grija de ea, ramane pana se simte parasita si apoi isi ia zborul. Uneori nici nu stim cand a zburat, ne trezim deodata nefericiti.
Nu exista un standard de fericire: ai nevoie de x, y si z. Fiecare isi are propria imagine, simtire despre ce inseamna fericire. Multi dintre noi o confundam cu alte sentimente: bucurie, implinire, multumire.
Insa ea, fericirea este o variabila: depinde de sine, depinde de cei din jur, depinde de propriul nivel evolutiv.
La baza, fericire inseamna sa ai tot ce-ti trebuie din punct de vedere material, plus o familie.
Insa evolutia spirituala te face sa nu mai fii fericit doar cu atat, considerand aceste lucruri prea putin importante. Incepi sa simti dorinta de implinire nu in plan fizic, ci spiritual. Sa placi o persoana nu pentru ca are casa si masina si agreeaza aceleasi filme, ci pentru ca te armonizezi spiritual cu ea in planul gandirii si in plan afectiv. Trairile comune pot insemna un ideal in acest moment din viata. Parerea mea este ca asa se explica multe din despartiri dupa ani de convietuire: cei doi nu au evoluat spiritual cot la cot, nu au ajuns la acelasi nivel. Si incepe sa se simta o prapastie intre cei doi la nivelul comunicarii, nu mai exista subiecte comune, nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda. Si decizia de separare este una corecta, indiferent de bruiajele pe care societatea incearca sa le induca intre cei doi.
Insa m-am abatut de la motto. Da, sunt de acord cu Osho, dar e atat de complexa fericirea ...
Nu exista un standard de fericire: ai nevoie de x, y si z. Fiecare isi are propria imagine, simtire despre ce inseamna fericire. Multi dintre noi o confundam cu alte sentimente: bucurie, implinire, multumire.
Insa ea, fericirea este o variabila: depinde de sine, depinde de cei din jur, depinde de propriul nivel evolutiv.
La baza, fericire inseamna sa ai tot ce-ti trebuie din punct de vedere material, plus o familie.
Insa evolutia spirituala te face sa nu mai fii fericit doar cu atat, considerand aceste lucruri prea putin importante. Incepi sa simti dorinta de implinire nu in plan fizic, ci spiritual. Sa placi o persoana nu pentru ca are casa si masina si agreeaza aceleasi filme, ci pentru ca te armonizezi spiritual cu ea in planul gandirii si in plan afectiv. Trairile comune pot insemna un ideal in acest moment din viata. Parerea mea este ca asa se explica multe din despartiri dupa ani de convietuire: cei doi nu au evoluat spiritual cot la cot, nu au ajuns la acelasi nivel. Si incepe sa se simta o prapastie intre cei doi la nivelul comunicarii, nu mai exista subiecte comune, nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda. Si decizia de separare este una corecta, indiferent de bruiajele pe care societatea incearca sa le induca intre cei doi.
Insa m-am abatut de la motto. Da, sunt de acord cu Osho, dar e atat de complexa fericirea ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu