,,Iubirea este asemenea unei flori care îşi dăruieşte parfumul: o putem mirosi sau putem trece nepăsători pe lângă ea. Floarea se află acolo pentru toţi, dar mai ales pentru cei care îşi dau osteneala să-i soarbă parfumul şi să o privească cu încântare. Puţin importă pentru floare faptul că suntem în grădină alături de ea, sau că ne aflăm departe; ea continuă să împrăştie în jur suavul său parfum pentru toată lumea.''-Krishnamurti
Am cautat pe internet o imagine cu floarea iubirii. Am gasit ca asa se numeste planta din imaginea de mai sus. Ma asteptam ca floarea iubirii sa fie rosie. Motivul este simplu: asociez iubirea cu inima, deci cu culoarea sangelui, rosu.
Oare cum miroase floarea iubirii? Chiar nu conteaza. Krishnamurti spune ca ea are un parfum suav.
De cate ori am trecut pe langa ea si n-am salutat-o? De cate ori trecem inca indiferenti? Bine ar fi sa n-o cautam pe cea din imaginea de mai sus. Ea sa ramana doar un simbol. Floarea iubirii este pretutindeni in jurul nostru, trebuie doar sa ne educam inima sa o gaseasca.
Eu cred ca inima vibreaza pe aceeasi frecventa cu floarea iubirii, intr-un fel aparte, iesit din comun. Poate ca frecventa ei ne atrage atentia si, daca suntem deschisi, neincruntati si neapasati de micile probleme, o putem vedea si ii putem simti mirosul suav. Astfel, ea se dezvaluie doar celor cu inima deschisa spre iubire, cu inima batand pe frecventa ei. Da, asa cred. De aceea multi trecem pe langa ea si n-o vedem, n-o simtim cu inima. Si mai cred ca daca o dorim cu prea multa putere, nici atunci ea nu se dezvaluie privirii si simtului nostru.
Insa cand o gasim, floarea iubirii ne invaluie cu mirosul ei suav. Si fluturasii adormiti in stomac sunt treziti la viata batand din aripi, salutand-o.
Floarea iubirii este pretutindeni, intindeti mana si atingeti-o, apropiati-va si umpleti-va narile cu mirosul ei suav!
Am cautat pe internet o imagine cu floarea iubirii. Am gasit ca asa se numeste planta din imaginea de mai sus. Ma asteptam ca floarea iubirii sa fie rosie. Motivul este simplu: asociez iubirea cu inima, deci cu culoarea sangelui, rosu.
Oare cum miroase floarea iubirii? Chiar nu conteaza. Krishnamurti spune ca ea are un parfum suav.
De cate ori am trecut pe langa ea si n-am salutat-o? De cate ori trecem inca indiferenti? Bine ar fi sa n-o cautam pe cea din imaginea de mai sus. Ea sa ramana doar un simbol. Floarea iubirii este pretutindeni in jurul nostru, trebuie doar sa ne educam inima sa o gaseasca.
Eu cred ca inima vibreaza pe aceeasi frecventa cu floarea iubirii, intr-un fel aparte, iesit din comun. Poate ca frecventa ei ne atrage atentia si, daca suntem deschisi, neincruntati si neapasati de micile probleme, o putem vedea si ii putem simti mirosul suav. Astfel, ea se dezvaluie doar celor cu inima deschisa spre iubire, cu inima batand pe frecventa ei. Da, asa cred. De aceea multi trecem pe langa ea si n-o vedem, n-o simtim cu inima. Si mai cred ca daca o dorim cu prea multa putere, nici atunci ea nu se dezvaluie privirii si simtului nostru.
Insa cand o gasim, floarea iubirii ne invaluie cu mirosul ei suav. Si fluturasii adormiti in stomac sunt treziti la viata batand din aripi, salutand-o.
Floarea iubirii este pretutindeni, intindeti mana si atingeti-o, apropiati-va si umpleti-va narile cu mirosul ei suav!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu