Sufletul are aripi. Nu este material, dar asa il vad eu, asa il simt.
Uneori incearca sa zboare. De ce? Pentru ca simte un alt suflet in jur, un suflet ce-l atrage. O energie care ii da putere, de care are nevoie.
Si atunci porneste in calatoria sa. La inceput are un mare avant, este increzator ca "da, asta este ceea ce cautam, ceea ce mi se potriveste". Cazurile fericite sunt rare, cand el atinge infinitul, extazul, culmile implinirii.
Insa de multe ori, contrar vointei lui, este nevoit sa isi intrerupa zborul, si ca sa nu cada, trebuie sa se intoarca cu aripile frante.
Apoi are nevoie de cineva sau de ceva care sa ii oblojeasca ranile, sa-i vindece aripile, sa nu-l lase schilodit. Si mai are nevoie de timp. Timp care sa-l ajute.
Dar daca nu este in jur acel cineva care sa-i panseze ranile, el o va face singur. Si va renaste din propria suferinta, din propria deceptie, din propria nefericire.
Cu siguranta va iesi mai puternic din aceasta experienta, insa undeva, pe aripi va ramane o cicatrice. Cu atat mai mare, cu cat sufletul este mai sensibil.
Deceptie dupa deceptie, cicatrice langa cicatrice, vine un moment in care sufletul nu va mai putea zbura. Iar aripile nefiind folosite, vor paraliza intr-o amorteala infinita. Sau poate numai pana la urmatoarea viata? Da, mai degraba asa.
Caci energia lui nemarginita il va face sa-i dispara cicatricile, sa aiba aripi noi si sa fie gata de alte minunate calatorii. In cautarea fericirii ... In cautarea sufletului pereche ...
http://www.youtube.com/watch?v=aBal8eNGBWU
Uneori incearca sa zboare. De ce? Pentru ca simte un alt suflet in jur, un suflet ce-l atrage. O energie care ii da putere, de care are nevoie.
Si atunci porneste in calatoria sa. La inceput are un mare avant, este increzator ca "da, asta este ceea ce cautam, ceea ce mi se potriveste". Cazurile fericite sunt rare, cand el atinge infinitul, extazul, culmile implinirii.
Insa de multe ori, contrar vointei lui, este nevoit sa isi intrerupa zborul, si ca sa nu cada, trebuie sa se intoarca cu aripile frante.
Apoi are nevoie de cineva sau de ceva care sa ii oblojeasca ranile, sa-i vindece aripile, sa nu-l lase schilodit. Si mai are nevoie de timp. Timp care sa-l ajute.
Dar daca nu este in jur acel cineva care sa-i panseze ranile, el o va face singur. Si va renaste din propria suferinta, din propria deceptie, din propria nefericire.
Cu siguranta va iesi mai puternic din aceasta experienta, insa undeva, pe aripi va ramane o cicatrice. Cu atat mai mare, cu cat sufletul este mai sensibil.
Deceptie dupa deceptie, cicatrice langa cicatrice, vine un moment in care sufletul nu va mai putea zbura. Iar aripile nefiind folosite, vor paraliza intr-o amorteala infinita. Sau poate numai pana la urmatoarea viata? Da, mai degraba asa.
Caci energia lui nemarginita il va face sa-i dispara cicatricile, sa aiba aripi noi si sa fie gata de alte minunate calatorii. In cautarea fericirii ... In cautarea sufletului pereche ...
http://www.youtube.com/watch?v=aBal8eNGBWU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu