Dansam?

„Iar aceia ce au fost văzuti dansând au fost considerați nebuni de aceia ce nu puteau auzi muzica.”Nietzsche

Avem curajul sa dansam pe propria muzica, pe muzica auzita cu inima? Sau, altfel, ne dam voie sa auzim muzica inimii? Si apoi, ne dam voie sa facem pasi de dans pe aceasta muzica?

Oare daca auzim muzica, inainte de a schita primul pas de dans, ne uitam rusinati stanga-dreapta sa vedem "oare cine ma vede?"? Si daca sunt curiosi in jur, oare mai indraznim sa ne bucuram de muzica, de dans, sa ne umplem sufletul de bine si bucurie? Cine ne priveste? Cat conteaza judecata lor? Ne este teama de etichete aplicate de acel cineva? Si, nu in ultimul rand, cat ne dorim sa dansam? Cat ne dorim sa traim starea de bucurie adusa de muzica si de dans? Ce inseamna aceasta stare de bucurie in intreaga economie a vietii cea de toate zilele?

Da? Indraznim? Bravo, felicitari, avem curajul sa ne asumam si muzica si dansul, si eventualele etichete.

Nu? Nu indraznim, ne retragem in cochilie cu parerea de rau a propriului refuz? Este cazul sa ne privim mai atent credintele si sa facem un pas spre ringul de dans.

Poate nu singuri, poate apeland la o persoana in care avem incredere ca ne va acorda intregul suport de care avem nevoie, va schita cativa pasi impreuna cu noi, pentru ca apoi sa dansam noi insine muzica pana la ultimele acorduri.