Traim inconjurati de zgomot. De la nastere si pana la moarte suntem asaltati de diverse sunete mai armonioase sau mai putin. Mai dorite sau mai putin dorite. Chemate sau nechemate.
Acesta este exteriorul.
Interiorul insa... El trece prin faze de liniste, de murmure, de muzici mai line sau mai vijelioase. In functie de starea de spirit. De emotiile traite mai calm sau mai impatimit, mai vesel sau mai trist.
Sunt momente in viata cand cautam, alergam dupa un ideal, dupa o persoana, dupa un scop greu de atins sau poate prea ambitios, nerealist. Si linistea interioara dispare ca prin vis, se naruieste clipa de clipa, in incercarea de a o retine ea se strecoara gratioasa si, puf, dispare. Ii ia locul un zgomot ce creste, creste, atingand intr-un final apoteotic limita suportabilitatii. Corpul se razvrateste incercand sa traga un semnal de alarma. Ameteli, tensiune nepotrivita, slabiciune... Insa zgomotul interior si alergatura dupa idealul de neatins ne fac sa nu luam in seama semnalele corpului. Iar cand el isi atinge limita, cedeaza.
Pare o situatie fara iesire, cu un final predefinit, fara putinta de a fi schimbat.
Salvarea vine de la ea, iubirea. Cand intalnesti iubirea pura, iubirea mai presus de prejudecati, orgolii si frustrare, ea aduce dupa sine linistea interioara.
Iubirea asterne peste suflet un imens covor tesut din florile linistii. Nu stiati? Da, linistea infloreste in mii de petale colorate, parfumate ce plutesc prin suflet, stropindu-l cu energia iubirii si producand o muzica in surdina, o muzica pe frecventa inimii. Iar ea, inima se linisteste, isi regaseste ritmul pasnic pompand sange cu bucurie calma. Astfel, trupul este cuprins de pace, se linisteste si intra in ritm calm de implinire.
Este starea in care trupul este capabil de realizari inimaginabile care il uimesc pana si pe el. Este starea dorita si atat de rara. Este starea divina.
Da, ea, iubirea este cauza linistii interioare! Ea este de vina pentru pacea trupului si spiritului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu