Lacrimi

"Lacrimile sunt gheata sufletului care se topeste." - Hermann Hesse

Lacrimi, suflet, durere, fericire ... Toate aceste cuvinte nu sunt degeaba intr-o insiruire. Ci pentru ca ele sunt legate indisolubil: lacrimile izvorasc din suflet si pot fi de durere sau de fericire. In general, caci in particular ele apar si in alte situatii: furie, de exemplu. Insa furia  are la baza durerea ca lucrurile nu s-au intamplat dupa cum doream.
Poate lacrimile sunt singura manifestare ambigua a omului, a sufletului sau. De cate ori ati vazut un om plangand fara sa intelegeti daca o face de bucurie sau de durere?
Lacrimile sunt descarcarea fireasca a sufletului. Hermann Hesse spune ca se dezgheata sufletul si asa se nasc lacrimile. Insa lacrimi naste si un suflet cald, plin de iubire si compasiune, de bucurie, de fericire neasteptata sau prea mult dorita.
Desi lacrimile sunt percepute ca o manifestare a tristetii, ele de multe ori se nasc in momente de fericire. Atunci ele sunt expresia fericirii maxime.
Cunoasteti oameni care nu plang niciodata? Eu da.Despre ei se spune ca au inima de piatra sau inghetata. Adica inima lor e atat de tare incat nu pot izvori lacrimile. Oare asa sa fie? Mai degraba eu cred ca sinele lor e atat de orgolios cu el insusi si cu ceilalti incat nu permite lacrimilor sa se nasca. Este barajul in calea fluviului lacrimilor, in calea revarsarii sufletului. Cred ca astfel de oameni pierd de mai multe ori nepemitandu-si lacrimi: tot preaplinul sufetului ramane acolo, balteste pana sufletul spune: Gata , ajunge! Si avand barata calea spre exterior, trimite acest preaplin catre interiorul corpului, imbolnavindu-l.
Lacrimile, unelte de manipulare. Suna cam urat, nu? Dar e adevarat. De cate ori copilul nu le foloseste pentru a-si atinge scopul? De cate ori iubita nu se rasfata si varsa vreo doua lacrimi pentru a-si convinge iubitul?
Putem rezista lacrimilor celui de langa noi? E posibil? Ce lacate trebuie sa ai la poarta sufletului pentru ca lacrimile celuilalt sa nu iti intre in suflet? Desi de multe ori trebuie sa iti fereci sufletul, nu ar fi bine pentru celalalt sa isi atinga astfel scopul. Insa e greu, cand vezi ochisorii de copil care varsa bobite pe obaz ... In aceasta situatie, in afara sentimentului, a sufletului, trebuie sa intervina si ratiunea: "Stop, ii faci rau, in ciuda fetisoarei inocente si plangacioase!"
Lacrimi, suflet, durere, fericire ... Viata ...