Cuplul, dansand tangoul social in ritmul propriei relatii

Un cuplu =  el + ea
Intre ei = relatie intima
Cuplul in societate = relatie sociala

Gata cu aritmetica si asocierile.
In acest moment in intreaga lume exista miliarde de cupluri. De toate culorile, de toate varstele, de tot felul (ea-el, ea-ea el-el). Ceea ce voi scrie acum este valabil pentru orice cuplu.

El si cu ea se iubesc (mai mult sau mai putin, ea mai mult, el mai putin sau vice-versa, sau deloc). Si-si traiesc viata intr-o relatie din care fiecare incearca sa ia ce are nevoie. De multe ori acest lucru nu reuseste. Insa decizia de despartire este foarte greu de luat. In relatia intima intervine relatia sociala: sa fiu iar singur(a), sa n-am cu cine iesi, cu cine face concediul, cu cine ma afisa de brat la nunta de la toamna, etc. Da, in aceasta judecata este evidenta codita socialului infiltrata cu nonsalanta. Si uite-asa continua o relatie mediocra, poate chiar slaba, anorexica de-a dreptul. Se taraie prin viata monoton in cel mai bun caz, poate chiar piperata cu ceva scandaluri, insa pastreaza cuplul unit. Lumea vede ca sunt doi: vai, minunat, ce bine se potrivesc!
Insa in relatia intima scartaie toate rotitele, cuplul isi continua drumul pe o macabra muzica compusa din ura si tristete, scartaita printre dinti de cei doi protagonisti.
Cred ca am o deformatie ca atunci cand vad un cuplu sa mi-l imaginez in relatia intima, fara privitori din afara: oare el tot asa o tine de mana sau o ignora total, uitandu-se la televizor cu o mana pe paharul cu bere si cu o alta pe telecomanda? Cand a mangaiat-o ultima data tandru, asa cum ne lasa sa vedem, pe noi, privitorii lor? 
Multe lucruri le facem de ochii lumii. Ele nici nu conteaza. Insa conteaza al naibii de mult ce facem cu noi, cu noi doi, cu sufletul nostru al amandurora.

Compromisul in cuplu ar trebui sa fie minim, daca nu inexistent. Insa, sa fim seriosi, nu cred ca exista relatie in care sa nu fie nevoie de un compromis, cat de mic, asa, acolo, de samanta. Ideea ar fi sa nu existe compromis pe suflet. Acolo este un loc sacru, in care numai Dumnezeu are voie sa intervina. De aceea, fiind sacru, nu e voie sa-l calcam in picioare, sa-l dam altuia care sa ni-l intineze sau, mai rau, sa ni-l mutileze.
Sufletul e nemuritor, el pastreaza tot, bune, rele, dragoste, ura, tot bagajul emotional pe care il acumulam. Cu atat mai mult trebuie sa-l ingrijim, altfel in viata urmatoare vom avea de reparat ceea ce am stricat acum. 

Si pentru ca am avut inspiratia de a pomeni tangoul in titlul postarii, sa ne amintim Maria de Buenos Aires de Piazzolla (Yo soy Maria).

http://www.youtube.com/watch?v=4SPjL7IgsRc