Interior - exterior

Nu exteriorul, chipul, conteaza, ci ceea ce se gaseste in interior, sufletul...

Dumnezeu a dat oamenilor un trup si un suflet.
Uneori trupul este frumos si sufletul de asemenea. Alteori trupul este frumos, iar sufletul urat. Si mai este un caz in care si trupul si sufletul sunt urate. Insa cu munca si vointa, acesta din urma se poate transforma in trup urat si suflet frumos. Sigur ca acesta categorie exista si ea. Oare de ce Dumnezeu a pus intr-un trup urat un suflet frumos?

Omul frumos si la trup si la suflet este de pus la icoana, de pretuit si de ingrijit.

Omul frumos la trup, dar urat la suflet trebuie ajutat. El are o frumusete undeva ingropata, nici el nu mai stie unde. Trebuie doar condus catre ea si ajutat sa o scoata la suprafata. Este o munca ce se poate face doar cu acordul omului in cauza, el trebuie sa participe cu toata convingerea.

Omul urat si la trup si la suflet este cazul cel mai provocator pentru cei din jurul sau. Si el cu siguranta are ceva bun si frumos, insa uratenia trupului il face sa se ascunda si de ceilalti, dar si de el insusi. Suferinta acumulata de-a lungul vietii s-a asezat strat dupa strat si a cimentat sufletul sau bun, scotand la suprafata numai reactia sa fata de cei din jur. Reactie care numai pozitiva nu poate fi, experimentand frustrarea, mania sau ura. 

Omul urat la trup, dar frumos la suflet este de fapt un om frumos pe de-a-ntregul. Sufletul frumos razbate pe chip, luminandu-l si pictandu-l cu cele mai frumoase culori din lume: culorile iubirii. Da, Dumnezeu l-a iubit cand i-a daruit un suflet frumos, stiind ca astfel frumusetea lui exterioara va veni din frumusetea interioara, cea a sufletului.

Oricum ar fi trupul, sufletul isi pune amprenta pe trup, devenind hotarator pentru imaginea exterioara. De aceea se spune ca nu chipul conteaza, ci sufletul...