Iubire nechemata

Mergi pe cararile vietii. Poate alene, uneori alergand, alteori privind in jur nedumerit.
Esti intr-un echilibru. Uneori stabil, alteori de-a dreptul instabil, insa per total este stabil. Mergi pe o barna ingusta, insa experienta te-a invatat sa-ti tii echilibrul.
Aparent totul este la locul lui: si inima si creierul. Simtirea si ratiunea...
Intr-un moment, drumul tau se intersecteaza neasteptat cu drumul altui om. Si va priviti in ochi. Si va recunoasteti. Poate un deja-vu? Sau poate piesa de puzzle care lipsea pentru ca echilibrul sa fie permanent stabil? Ocazie cu care inima pompeaza mai repede sangele spre creier, spre stomac, inspre tot corpul amortit de atata echilibru fortat.
Insa creierul reactioneaza, trezit la viata: "nu-mi trebuie, am echilibrul meu cu care m-am obisnuit. Mai schioapata el cateodata, dar ma descurc..."
Si asa incepe batalia inima - creier, simtire - ratiune. Cine n-a trecut prin aceasta batalie?
Finalul este dictat de cel mai puternic, asa, ca si in basme. Important este sa te simti bine cu hotararea luata, sa nu ai regrete si sa nu ranesti sufletul intalnit.
Cam multe conditii, nu? Aici intervine arta negocierii cu tine insuti, cu creierul si cu inima, dar si cu sufletul celuilalt. Cati nu raman in relatie pentru a nu rani pe celalalt? Stim cu totii ca multi. Insa ma intreb: oare ramanand pentru a nu rani, nu isi ranesc propriul suflet? Sunt ei constienti ca se autoflageleaza? Nu va veni oare un moment al regretelor, de cele mai multe ori tarzii? Desi se spune ca "niciodata nu e prea tarziu", sunt lucruri in viata pe care nu le mai poti recupera, trai...
Decizia este capitala. Si pentru fizic, si pentru psihic. Caci o decizie in neconcordanta cu simtirea va duce la tensiuni interioare, la macinare si apoi la boala. Corpul va riposta pedepsindu-va: se va autoflagela si el, imbolnavindu-se.
Ma gandesc la faptul ca o solutie de necontestat este sa accepti iubirea in viata ta, asa nechemata cum este ea. Sa o lipesti de sufletul tau si sa-i accepti puterea pe care ti-o transmite in fiecare celula a corpului. Plin de energie, el, corpul va continua plimbarea pe cararile vietii, marcat de un zambet fericit. Poate alene, uneori alergand, alteori privind in jur nedumerit, dar mereu FERICIT.