miercuri, 31 octombrie 2012

Memoria inimii

Nimic nou. Sau poate ca da? Are inima memorie? Pai parca era motorul nostru, ea ne alimenteaza cu sange corpul. Asa am invatat, asa scrie in toate manualele de anatomie.
Dar ... Omul s-a vrut Dumnezeu si a inventat ceva: transplantul.
Iar, dintre toate, transplantul de inima a facut doua lucruri remarcabile:
- a redat viata unor oameni condamnati sa moara, inima lor fiind fizic afectata
- a provocat mintea cercetatorilor: inima are memorie.
Ce spun eu acum nu e ceva nou, s-au scris carti, s-au facut filme, cercetatorii cauta raspunsuri. Insa se vorbeste prea putin despre acest subiect.
Cum a aparut aceasta constatare? Simplu, oamenii care au suferit un transplant de inima au alta personalitate, alte amintiri, alte preferinte, pasiuni si chiar talente noi fata de momentul transplantului. Ei traiesc practic alta viata. Si marturia lor, impreuna cu chiar viata lor au produs revolutia. Asa au inceput cercetarile. Se pare ca inima memoreaza amintiri. 
Am sa citez dintr-un articol: "În opinia doctorului Pearsall, inima nu este doar un motor pentru sânge, ci un organ complex care gândeşte, iubeşte, comunică şi transmite energie către toate celelalte organe, chiar dacă sunt în alt corp.
În vremurile vechi, inima era considerată sălaşul sufletului şi al gândurilor, al sentimentelor şi al amintirilor. Dr. Pearsall consideră inima drept un "partener" al creierului, formând împreună un sistem complex care generează gânduri şi emoţii şi este capabil să stocheze cantităţi uriaşe de informaţie. Sufletul unui om, caracterul lui şi tot ceea ce îl defineşte nu poate fi localizat într-un singur organ sau într-o singură regiune a corpului. Întregul organism participă la formarea personalităţii şi a gândirii noastre."


Sursa: Transplant de inimă şi... amintirile unui om mort - Timp Liber | Unica.ro http://www.unica.ro/detalii-articole/articole/transplant-inima-amintiri-om-mort-21069.html#ixzz2ApTTb6Fa

Asa deci, dumneaei, inima, e mai mult decat un motor, este chiar parte din suflet.
Aveti mare grija de ea, caci asa aveti grija de chiar sufletul vostru!

http://www.youtube.com/watch?v=clcOvhQI50Q

luni, 1 octombrie 2012

Blogul ca un drog

In popor se spune "pofta vine mancand". Se pare ca se potriveste si in cazul blogului. Pornirea a fost cu inertie, ca orice pornire, dar acum "drogul" ma sacaie.
M-am gandit la acest fenomen. As vrea sa-l inteleg. Am cautat pe internet si inca nu am o concluzie clara. Sau nu am una care sa ma multumeasca pe mine.
In Wikipedia exista definitia blogului http://ro.wikipedia.org/wiki/Blog: 

Un blog (cuvânt provenit de la expresia engleză web log = jurnal pe Internet) este o publicație web (un text scris) care conține articole periodice sau și actualizate neîntrerupt ce au de obicei un caracter personal. Ca regulă, actualizarea blog-urilor constă în adăugiri de texte noi, asemenea unui jurnal, toate contribuțiile fiind afișate în ordine cronologică inversă (cele mai noi apar imediat, sus, la vedere). Acest gen de publicații web sunt în principiu accesibile publicului larg.

Ok, tehnic intelegem. Dar in spatele acestei tehnici sta nevoia unor oameni de a-si expune jurnalele, gandurile, sufletul, trairile. Aici e nevoie sa inteleg. De unde aceasta nevoie? Eu cred ca motivele pot fi:

1. Singuratatea - aici sunt nuante:

  • am vrea sa comunicam, dar nu avem cu cine; trist!
  • am vrea sa comunicam, dar nu avem un interlocutor pe masura ideilor, ce nu ne poate intelege pe deplin; aceasta situatie este si mai trista decat prima.
2. "Exhibitionismul sufletesc" - ne place sa ne vada altii interiorul. Oare ce neimplinire ne-a marcat existenta?
In paranteza fie spus, aceasta notiune am inventat-o eu, dar se pare ca e potrivita, nu incerc sa schimb.

3. Din dorinta de a imparti cu ceilalti, cu cei interesati, subiecte preferate, ce ne pun de multe ori pe ganduri. Poate am citit o minunata carte sau am vazut un film de exceptie si vrem sa facem publica o recenzie.

Poate mai stiti si voi ce alte cauze ne determina sa devenim bloggeri. Este o moda, dar ca orice fenomen social, are la baza cauze mai mult sau mai putin personale, impletite cu trendul vremurilor. Vrem sa fim trendy, nu? Unii da, altii, ba.
Eu am fost intotdeauna varf de lance pentru tot ce este nou. Vreau sa stiu, sa experimentez, insa cu o CONDITIE: numai daca mi se potriveste. Numai daca rezonez cu acel obiect sau obicei sau daca ma simt in stare.

Am spus ca pentru mine crearea unui blog a fost o provocare. Ori eu am acceptat tota viata provocarile, nu concep sa abandonez inainte de a incerca. Ma simt invinsa pe nedrept. Atunci trebuie sa-mi masor puterile cum se spune, "in lupta".
Acum este ca si copilul meu. Trebuie sa-l ingrijesc, sa-l cresc, sa-i acord atentie. Totul venind din inima, nu din creier. De aceea este atat de pretios pentru mine. Pentru ca e imbogatit cu DRAGOSTE. :)