duminică, 11 mai 2014

Feminitatea batjocorita



Am avut un soc numit Conchita Wurst. Probabil ca nu sunt singura, insa coroborat cu alte intamplari din ultima vreme, m-am hotarat: voi scrie.

Se spune ca femeia este o fiinta delicata, cu un aspect ingrijit, placuta la vedere. Pentru ce sa fie ea asa? Pai un motiv ar fi cel ancestral: pentru a duce specia mai departe. Alt motiv ar fi ca ea se iubeste si atunci are grija de aspectul ei, de comportamentul ei fata de cei din jur. Pe scurt, ea este oaza de caldura pentru cei din jurul sau.

O femeie care se ingrijeste, care da importanta aspectului sau este o femeie indragita de ceilalti. Insa, exista, din pacate, si exceptii. Nu putine. Femei care, unele din neglijenta, altele ca forma de protest, vor sa iasa in evidenta in mod negativ. Sleampete, neingrijite, cu o postura nepotrivita in public, sperand ca asa vor atrage atentia asupra feminitatii pe care societatea o apreciaza si promoveaza. Ele vor sa demonstreze ca femeie inseamna si a fi nepieptanata, imbracata in pantaloni si tricou, cu tenisi in picioare. Sigur, si aceasta este o tinuta pentru o femeie, dar nu pentru fiecare zi, nu purtata sleampat. Detaliile fac diferenta.
In general, femeile neingrijite sunt cele mai putin daruite de natura cu trasaturi placute, insa adoptand aspectul neingrijit trag lozul necastigator: vor atrage atentia asupra lor, dar la modul negativ.

Si, pe langa toate astea, se naste monstrul din imaginea de mai sus. Este pur si simplu o batjocura la conceptul de feminitate. Desigur, este vorba si de o suferinta psihica pe fondul unei sexualitati ambigue. Insa fata de travestitii "obisnuiti", acesta este pur si simplu monstruos. Ce mi se pare si mai grav este ca societatea promoveaza asemenea orori. Dand astfel, in mod indirect, apa la moara femeilor anti-femei. Oare ce copii cresc astfel de femei? Ce educatie le dau? Caci despre model, este clar. Este de fapt un anti-model, dar copiii il preiau, vad in mama modelul perfect. Un baietel va cauta mai tarziu o sotie dupa modelul mamei, o fetita va fi ea insasi o femeie anti-femei, proliferand mai departe eroarea si oroarea.
Oare ce va urma?

Ca de obicei, sunt pentru calea de mijloc: nici papusa Barbie, nici femeie sleampata. Multe femei se ascund dupa lipsa banilor. Gresit! Cu putini bani te poti aranja astfel incat sa faci o impresie placuta si tie si celor din jur. O femeie care este multumita de aspectul ei va avea mai multa incredere in sine, va fi mai indrazneata, mai zambitoare.

Unele femei, dupa ce se casatoresc, se abandoneaza. Tot dupa un motiv: "ma dedic familiei, nu mai am timp de mine". Sau: "cine ma mai alege?". Gresit! De fapt, se delasa din comoditate, au cucerit "reduta", au in mana actul de casatorie, gata. Insa sotul prefera o femeie draguta si ingrijita, asa cum ea era cand s-a casatorit cu ea. Si, nu de putine ori, porneste in cautarea unei femei asa cum era sotia lui inainte. Iar copiii ar fi mandri de mama lor placuta. In aceste conditii si ea, sotia si mama, se va simti FEMEIE. Caci, de cele mai multe ori, rolul de sotie si cel de mama, acopera in mintea si sufletul femeilor rolul primordial de FEMEIE.

Femei, fiti femei in fiecare clipa! Lasati rolul de barbat, barbatilor! Cei din jur va vor iubi si accepta fiind femei, nu trebuie sa demonstrati nimic! Iar oroarea din imaginea de mai sus va disparea daca nu va fi promovata.

Am incercat sa redau doua situatii in care feminitatea este batjocorita. Una de catre femeile insele, alta de catre un travestit. Pacat!
In amandoua situatiile, societatea trebuie sa ia pozitie. Familia in primul rand si apoi scoala. Pe vremuri, fetitele mergeau la pension unde invatau sa fie doamne. Astazi, conceptul de doamna este considerat invechit si tinde sa fie inlocuit cu excentricitati. Dar nu vor egala in valoare ceea ce inseamna sa fii doamna.
Imi doresc o lume frumoasa pentru mine si copilul meu! Sper ca o vom avea! 

sâmbătă, 3 mai 2014

Vârste


Cristian Tudor Popescu m-a inspirat pentru aceste rânduri. El și viziunea lui despre îmbătrânire. Viziune fantastică, așa cum singur spune, parcă extrasă din Alien: vede în oglindă cum se naște din propriul trup o ființă oribilă, străină de el însuși.

V-ați gândit vreodată așa? Mi se pare o viziune de coșmar izvorâtă din pesimism și tristețe, neacceptarea propriei imagini și din neiubire de sine.
Aș trece la culori mai vesele, nu neapărat din dorința de a fi altfel, de a-l contrazice, însă chiar altfel este imaginea mea despre îmbătrânire.
Trecând prin viață, îmbătrânind zi după zi, mă simt tânără și mă iubesc, accept ridurile fine și firele albe de păr. Sunt ale mele și sunt mândră că am ajuns și eu să le am. Viața ar fi putut fi mai scurtă și astfel nu aș fi avut ocazia să le capăt.
Deunăzi îmi exprimam dorința apropo de vârsta mea, ce aș dori pentru mine acum. Aș dori să am vârsta pe care o am, nici mai mult nici mai puțin, însă să mai stau aici o vreme. Mă simt bine în pielea mea, mă iubesc. Port culori vesele și zâmbesc. Chiar dacă zi după zi, îmbătrânesc.
Astfel voi ajunge la 70 de ani, cu voia Domnului, și voi vedea, nu un monstru - ca în viziunea lui CTP, ci o femeie frumoasă, mulțumită de ea, iubindu-se pentru ceea ce a fost și este. Purtând culori vesele care îi vor lumina drumul vârstei de 70 spre 80. 
Rețeta îmbătrânirii frumoase este iubirea de sine, acceptarea și, nu în ultimul rând, zâmbetul.
El înfrumusețează orice chip, la orice vârstă, indiferent de studii sau stare civilă, de rasă sau etnie, de religie sau profesie. Chiar, oare de ce CTP nu zâmbește? Cred ca l-ar prinde... Și astfel ar alunga și monstrul.