luni, 28 septembrie 2015

Vocația ta


"Ce este vocația ? După etimologie, ea este îndreptarea omului spre o voce care-l cheamă. Vocația aduce întregirea muncii individului într-o operă de valoare socială. Munca produsă prin vocație este deasupra intereselor egoiste. Vocația duce totdeauna la înfăptuirea unui bine social." Ctin Radulescu-Motru

De-a lungul vieții fiecăruia există momente în care suntem puși în fața unei alegeri referitoare la viitorul nostru profesional.

De nenumărate ori auzim tineri adolescenți care se întreabă nedumeriți: ”La ce liceu este mai bine să merg? Ce să aleg? Oare un profil uman? Poate un profil real? Ce pot face după liceu?”
Alegerea se face până la urmă după sfatul părinților sau al profesorilor care îndrumă elevul în funcție de propriile criterii, de multe ori de propriile lor vise neîmplinite, de trendul pieței muncii, după exemplul cunoștințelor. Însă alegerea ar trebui să aparțină elevului în cunoștință de cauză.
El ar trebui să își cunoască interesele, să aibă informații despre meserii - un minim din fișa postului, să știe trendul pieței muncii.
Oricât de abil ar fi elevul în utilizarea internetului, este dificil acest demers  de unul singur, el trebuie asistat de o persoană care să-l ajute la autocunoașere, să-l ajute să strângă informații.
Decizia trebuie discutată cu părinții, iar aplicarea la liceu va fi consiliată de profesorii care cunosc procedura, dar si liceele.

După nici patru ani, procesul se reia, de data aceasta demersul va fi și mai anevoios deoarece formarea ulterioară studiilor medii va hotărî viitorul profesional al adolescentului.

Si de data aceasta ar trebui să știe ce înseamnă o profesie vizată de el, să aibă acces la informații privind fișa postului, să vadă ce companii angajează pe respectivul post, care este nivelul de salarizare, ce perspective poate avea în profesia vizată.

De asemenea, există multe persoane care deși au ajuns la vârsta mijlocie având o carieră mai mult sau mai puțin împlinită, trăiesc un sentiment de inutilitate sau de frustrare. Deși mulți sunt de părere că este prea târziu pentru a găsi adevaratul drum în carieră, o mare parte pășesc curajos spre o reorientare profesională.

Succesul este asigurat de deschiderea lor de a apela la o persoană calificată ce le poate fi alături în acest demers.
Nu este greu, dar nici simplu, contează determinarea, motivația și optimismul pe care le are fiecare.

În fiecare situație descrisă mai sus, un element important este acela de a-ți descoperi vocația. Este o condiție de bază pentru reușita în carieră. Acest lucru se realizeaza in cursul unui proces de consiliere vocationala.

Consilierul vocațional te ajută în orientarea profesională prin autocunoaștere și dezvoltare personală, furnizându-ți documentele necesare aplicării pentru slujba dorită. 

Tu îți cunoști vocația?


Dacă răspunsul tău este ”nu” și te afli într-una din situațiile de mai sus, te pot însoți pe drumul construirii unei cariere potrivite ție.


Psiholog Mihaela Gliga Preda 
Consilier dezvoltare personală
Consilier vocațional
mihaela.preda@outlook.com
0724.34.77.86

marți, 8 septembrie 2015

Ascultare



Invatam sa comunicam. De mici. Parintii sunt foarte incantati cand copilasul gangureste cu gura stirba, apoi scoate mici cuvinte, "mama", "tata", "papa", iar apoi le leaga in scurte propozitii. Comunicam constient, vorbind, dar si inconstient, cu ajutorul trupului. Mai mult inconstient, cam 80-90% din comunicare se realizeaza prin limbajul trupului. Chiar si asa, cuvintele detin o imensa putere, putand sa darame sau sa inalte suflete.

In schimb, sa tacem si sa ascultam nu ne invata nimeni. Un intelept spunea ca omului ii trebuie 2 ani ca sa invete sa vorbeasca si o viata intreaga invata sa taca.

Tacerea este premisa ascultarii celuilalt. Este respectul pe care il arati 
partenerului de conversatie pentru a-si putea expune propriile opinii. 

Tacerea este semn de intelepciune. Lao Tzu spunea ca "Tacerea este sursa unei mari puteri." A sti sa taci, cand si cat s-o faci este o arta pe care unii oameni o invata cu ajutorul educatiei, al intuitiei, altii nu o invata nici in ruptul capului. Lor le clocotesc cuvintele si de multe ori ele se revarsa in fluvii grele, involburate, crescand temperatura atmosferei.

Ascultarea este tacerea insotita de atentie. Atentia centrata catre celalalt, cel de langa tine, din fata ta. A asculta si a raspunde dupa o prealabila chibzuinta arata interes si implicare, atentie si empatie, pretuire si poate chiar iubire.

Insa cele mai frumoase momente sunt acelea in care cei doi parteneri de conversatie isi asculta unul altuia tacerea. Clipele vin si trec, tacerea creste ca o mantie care ii acopera pe cei doi, iar ei se cuibaresc sub ea, atenti la tacerea celuilalt, atenti la fiecare secunda de tacere pretioasa. Se spune ca se inteleg din priviri. Se inteleg comunicand in tacere prin limbajul trupului. Se inteleg simtind gandurile unul celuilalt. 

Tacerea este necesara in orice relatie: de familie - sot - sotie, copil - parinte, de serviciu - in relatia sef-subaltern, dar si coleg - coleg, la scoala - in relatia profesor - elev, dar si intre colegi, etc.

Se spune ca "daca taceai filozof ramaneai". Daca analizam momentele de dinaintea izbucnirii unui conflict, verbal sau fizic, vom vedea ca vorbele sunt declansatorul acelui conflict. De aceea "tacerea e de aur".

Multi vor spune: "usor de zis, greu de facut". Si da, si nu. Greu pentru ca este necesar sa depasim obisnuinta de a contracara verbal dobandita in ani de zile. Usor pentru ca autoeducarea poate fi facilitata de motivatie si de pastrarea unui beculet de alarma aprins care sa iti atraga atentia ca situatia devine conflictuala.

Sigur, nu invatam acesta intelepciune dintr-odata, vechiul obicei fiind intarit ani de-a randul. 

Insa se poate parcurge acest drum alaturi de un specialist care sa va ajute la dobandirea "tacerii".