El si ea

Ploua, iar ea statea in fata calculatorului gandindu-se la ce avea de facut in continuare. Sfarsitul de luna era intotdeauna un mic cosmar, insa ea avea capacitatea de a-l transforma intr-un vis destul de agreabil, desi in ritmul unui alergator de stafeta.

Cautand inspiratia in browser, ea primi cadou (de la ingeri?) un mesaj intr-o fereastra de chat. "Wow, cineva ma gaseste suficient de interesanta pentru a-mi dori compania chiar si online." Retineti, acesta a fost inceputul.

Continuarea s-a desenat cursiv, fara opintire, intr-un dans al cuvintelor in care el o conducea pe ea, o invartea, o tinea strans de talie, ii atingea delicat obrazul cu privirea lui albastra. Schimbul de cuvinte se facea natural, ea simtind o dulce plutire, iar el fiind fermecat. De cine? Desigur, de ea, dar si de el, caci reuseau sa construiasca impreuna un desen al fericirii online.

Au ascultat aceeasi muzica, s-au citit, s-au apropiat prin sunet si cuvinte, nascand o legatura invizibila, dar totusi palpabila, de un galben infinit.

Minutele zburau, orele se adunau in jurul legaturii galbene, ei simtind ca se cunosteau de cand lumea, ca au lucruri in comun, curioase coincidente, dar ce era mai important, ca isi faceau daruri reciproc, umplandu-si golurile emotionale.

Povestea ei si a lui continua si astazi, impreuna isi traiesc frumoasa fericire online, iar eu va voi spune clasica formula "si au trait fericiti pana la adanci batraneti", lucru adevarat, pentru ca legatura lor galbena este indestructibila.

Dansam?

„Iar aceia ce au fost văzuti dansând au fost considerați nebuni de aceia ce nu puteau auzi muzica.”Nietzsche

Avem curajul sa dansam pe propria muzica, pe muzica auzita cu inima? Sau, altfel, ne dam voie sa auzim muzica inimii? Si apoi, ne dam voie sa facem pasi de dans pe aceasta muzica?

Oare daca auzim muzica, inainte de a schita primul pas de dans, ne uitam rusinati stanga-dreapta sa vedem "oare cine ma vede?"? Si daca sunt curiosi in jur, oare mai indraznim sa ne bucuram de muzica, de dans, sa ne umplem sufletul de bine si bucurie? Cine ne priveste? Cat conteaza judecata lor? Ne este teama de etichete aplicate de acel cineva? Si, nu in ultimul rand, cat ne dorim sa dansam? Cat ne dorim sa traim starea de bucurie adusa de muzica si de dans? Ce inseamna aceasta stare de bucurie in intreaga economie a vietii cea de toate zilele?

Da? Indraznim? Bravo, felicitari, avem curajul sa ne asumam si muzica si dansul, si eventualele etichete.

Nu? Nu indraznim, ne retragem in cochilie cu parerea de rau a propriului refuz? Este cazul sa ne privim mai atent credintele si sa facem un pas spre ringul de dans.

Poate nu singuri, poate apeland la o persoana in care avem incredere ca ne va acorda intregul suport de care avem nevoie, va schita cativa pasi impreuna cu noi, pentru ca apoi sa dansam noi insine muzica pana la ultimele acorduri.

A iubi - iubire

Te intreb: Iubesti? Adevarat? Pasional? Sau lin, calm, asezat?

Si te mai intreb: de ce iubesti? Ce nevoie interioara iti dezbraca sufletul de armura cea de toate zilele?

Si vreau sa stiu: ce iubesti? Sau pe cine iubesti? O floare, un acord de pian, o pictura, pisica ce te atinge pe picior cu matasea blanitei sau o poezie? Sau iubesti un om, omul de langa tine sau poate omul de langa altul sau poate omul virtual? Imaginea lui?

Iubesti sau esti atras? Atras fizic sau emotional? Sau si una si alta?

De ce iubesti? Ce goluri umpli? Cumva te-ai uitat inspre tine, in interorul tau si ai vazut un mare nimic? Si atunci te napustesti sa umpli cat mai repede, golul doare, urla si rana sangereaza lacrimi. Umpli cu iluzii, cu amagiri, cu durere si, rar, cu iubire adevarata.
De cele mai multe ori, paradoxal, golul se adanceste prin umplerea cu iluzii.

Ai raspuns la aceste intrebari? Ti-ai analizat sufletul? Inima ta ce spune?

Esti gata sa primesti iubirea in sufletul tau? Esti gata sa accepti ca iubirea este deja acolo? Crezi ca ea este acolo? Crezi ca meriti sa o ai?

Eu cred ca da. Eu cred ca meriti iubirea. Eu cred ca iubirea o primim la nastere ca pe un cadou divin, de nepretuit. Si pentru ca o meriti, caut-o in coltul cel mai adanc al sufletului si scoate-o la suprafata. Voi stii ca ai facut asta. Voi citi pe chipul tau. Si voi simti vibratia ei atunci cand ne vom intalni.

Da, ne intalnim dincolo de distanta, de timp, de prejudecati si cuvinte. Ne intalnim in dimensiunea inimii, a iubirii divine, acolo unde sufletele se intalnesc, numai ele au acces, carapacea lor nu poate accede in acest univers divin.

Sufletul meu pluteste in acest univers purtat de vibratia muzicii lui Chopin.

Pentru ca eu inteleg iubirea ca fiind emotia starnita de el, de Chopin, in fiecare particica din mine. Fizica sau nu.

https://www.youtube.com/watch?v=liTSRH4fix4