El si ea

Ploua, iar ea statea in fata calculatorului gandindu-se la ce avea de facut in continuare. Sfarsitul de luna era intotdeauna un mic cosmar, insa ea avea capacitatea de a-l transforma intr-un vis destul de agreabil, desi in ritmul unui alergator de stafeta.

Cautand inspiratia in browser, ea primi cadou (de la ingeri?) un mesaj intr-o fereastra de chat. "Wow, cineva ma gaseste suficient de interesanta pentru a-mi dori compania chiar si online." Retineti, acesta a fost inceputul.

Continuarea s-a desenat cursiv, fara opintire, intr-un dans al cuvintelor in care el o conducea pe ea, o invartea, o tinea strans de talie, ii atingea delicat obrazul cu privirea lui albastra. Schimbul de cuvinte se facea natural, ea simtind o dulce plutire, iar el fiind fermecat. De cine? Desigur, de ea, dar si de el, caci reuseau sa construiasca impreuna un desen al fericirii online.

Au ascultat aceeasi muzica, s-au citit, s-au apropiat prin sunet si cuvinte, nascand o legatura invizibila, dar totusi palpabila, de un galben infinit.

Minutele zburau, orele se adunau in jurul legaturii galbene, ei simtind ca se cunosteau de cand lumea, ca au lucruri in comun, curioase coincidente, dar ce era mai important, ca isi faceau daruri reciproc, umplandu-si golurile emotionale.

Povestea ei si a lui continua si astazi, impreuna isi traiesc frumoasa fericire online, iar eu va voi spune clasica formula "si au trait fericiti pana la adanci batraneti", lucru adevarat, pentru ca legatura lor galbena este indestructibila.

Fericirea ca forma de energie

Fericirea este atunci cand clipa prezenta dispare, cand timpul se condenseaza si existi doar tu si inima ta plina, pulsand cu putere, alertata de energia care cuprinde toata fiinta, invaluind-o intr-o aura multicolora.
Aceasta energie poate sa capete dimensiuni uriase atunci cand se contopeste cu energia fericirii celui de langa tine. Inimile pulseaza la unison fiind inconjurate de energia comuna si propulsate spre inaltimi ametitoare. Este energia ce da aripi, creatoare, unica si nemuritoare.
Fericirea vine, hraneste inima si prin ea intreaga fiinta, ii da vibratie si apoi, usor-usor se departeaza lasand in urma amintirea...
Fericirea da dependenta, este un dulce drog ce cuprinde intregul: trup, suflet. Trupul o traieste, se bucura de ea, si apoi o pastreaza undeva ascunsa. Cand tanjeste dupa ea, este sarcina emotiilor sa o recheme din cuibul ei, sa o trezeasca la viata si sa o daruiasca intregului.
Poate ca fericirea capata pret mai mare daca este mai rara. Sau poate ca ar fi de preferat in doze mici si dese. Cert este ca nu exista o reteta unica. Fiecare este artizanul propriei fericiri, in acord cu intreaga sa fiinta.
Ce este fericirea? Este momentul in care ei, artizanii lui, simt la unison, percep realitatea in acelasi fel, respira aceeasi aroma magica, inconfundabila, este momentul contopirii energiilor...
(scris pe muzica lui Ottorino Respighi - Pini di Roma)
https://www.youtube.com/watch?v=rjWsW5QBYlc

Picaturi de fericire

Da, hotarat lucru, fericirea este o mare cu zeci, sute, mii, milioane si, de ce nu, miliarde de picaturi multicolore de mici fericiri. De mici momente traite cu zambetul pe buze si in suflet, cu inima vibrand pe frecventa Pamantului, a celui de langa tine, a muzicii, a vietii.

Nu, hotarat lucru, fericirea nu este o stare permanenta, nu dureaza o vesnicie. Ea este fugara, iti atinge sufletul zambind si apoi pleaca, lasand in urma parfumul ei fermecat si inconfundabil. O amprenta pe suflet aminteste de acea clipa, altfel ai crede ca ai visat. O atingere uneori imperceptibila, alteori ca o adiere, iar, si mai rar, o aripa tremuratoare in stomac.

Ne nastem programati sa fim fericiti. Insa nu primim si definitia fericirii, nici codul ei. Fericire poate fi pentru fiecare altceva, perceptia este diferita, insa trairea ei, sunt convinsa, este aceeasi pentru toti. Ne nastem, traim si murim avand ca ideal fericirea.

Nu, nu toti constientizam, nu toti ne trezim dimineata si, la cafea, spunem: astazi voi fi fericit! Insa, in subconstient, asta avem programat. Actiunile noastre toate sunt indreptate catre un scop numit fericire. 

Fragila, diafana, volatila, mi-o imaginez ca pe o zana cu voalul alb trecand usor si parfumat peste sufletul meu si zambindu-mi pe muzica lui Chopin. Asa este fericirea mea. A ta?