joi, 26 decembrie 2013

Ploaia de lacrimi

http://www.youtube.com/watch?v=fVv5kGPrqGk&list=PLRH12yF9GljPJgkok95Q1Vu25TdY4REEW

Ascultati pe Vivaldi si a lui ploaie de lacrimi!

De cate ori am plans in viata aceasta? Poate de bucurie, poate de tristete ori de disperare...
Valuri de lacrimi s-au scurs din suflet prin portile sale: ochii. Sufletul a cernut picaturi de lacrimi transformandu-le in adevarate ploi, in ploi de lacrimi. Aceste ploi au udat universul, inseminandu-l cu bucurie, tristete sau durere, facand posibil sa rasara sentimente care ne-au invaluit pe noi si pe cei de langa noi.

Prima ploaie de lacrimi din viata noastra a fost chiar in primele momente ale existentei noastre pamantene. Oare ce fel de ploaie a fost aceea: de bucurie sau de tristete? Eu cred ca de disperare, trauma nasterii, jungla de stimuli fac bietul copilas sa dispere: unde am ajuns? Ce se va intampla cu mine? Cu ce am gresit? Oara mama m-a parasit? De aceea, punand copilul la pieptul mamei, bataile inimii sale il linistesc, ii amintesc de clipele de calm si siguranta petrecute in pantecele ei.
Asadar, ne incepem viata printr-o ploaie de lacrimi de disperare. Ne marcheaza existenta? Probabil ca da. 
Apoi apar alte ploi de lacrimi: cand ne despartim mama la gradi, cand un bunic ne paraseste plecand intr-o lume mai buna, cand traim prima dezamagire in dragoste...
Dar si la prima serbare, cand primim valuri de aplauze, cand oferim mamei o felicitare lucrata cu ajutorul doamnei invatatoare de ziua ei, cand primim recunoasterea meritelor la scoala, la nunta, la nasterea copiilor. Si in multe alte ocazii fericite. 

Asadar, ploaia de lacrimi este prezenta permanent in viata noastra. Ca este ploaie, furtuna sau doar o ploicica, ea exista. Face parte din noi.
Iar rolul ei este indiscutabil: este un fenomen prin care sufletul exprima preaplinul sau.

miercuri, 4 decembrie 2013

Frica de a trai clipa

Cand ne-a dominat ultima data frica? Frica de a trai? Si ce ne-a adus ea bun in viata?
Frica de celalalt, de gura lumii, de ochii lumii, de urechile ei, frica de iubire...
Frica este bariera impusa constient pe drumul nostru prin viata.
Frica este o emotie destinata celor ce nu au suficienta incredere in propriile forte, in propria gandire, in propriul eu.
Frica domina persoanele care nu-si pot asuma consecintele.
Frica este emotia negativa ce ne marcheaza viata.
Frica aduce dupa sine un sir de regrete.
Frica ne face sa nu putem trai bucuria clipei, oricare ar fi ea.
Frica cioparteste fericirea.
Frica urateste chipul pentru ca urateste sufletul.
Frica ne risipeste viata...