A iubi - iubire

Te intreb: Iubesti? Adevarat? Pasional? Sau lin, calm, asezat?

Si te mai intreb: de ce iubesti? Ce nevoie interioara iti dezbraca sufletul de armura cea de toate zilele?

Si vreau sa stiu: ce iubesti? Sau pe cine iubesti? O floare, un acord de pian, o pictura, pisica ce te atinge pe picior cu matasea blanitei sau o poezie? Sau iubesti un om, omul de langa tine sau poate omul de langa altul sau poate omul virtual? Imaginea lui?

Iubesti sau esti atras? Atras fizic sau emotional? Sau si una si alta?

De ce iubesti? Ce goluri umpli? Cumva te-ai uitat inspre tine, in interorul tau si ai vazut un mare nimic? Si atunci te napustesti sa umpli cat mai repede, golul doare, urla si rana sangereaza lacrimi. Umpli cu iluzii, cu amagiri, cu durere si, rar, cu iubire adevarata.
De cele mai multe ori, paradoxal, golul se adanceste prin umplerea cu iluzii.

Ai raspuns la aceste intrebari? Ti-ai analizat sufletul? Inima ta ce spune?

Esti gata sa primesti iubirea in sufletul tau? Esti gata sa accepti ca iubirea este deja acolo? Crezi ca ea este acolo? Crezi ca meriti sa o ai?

Eu cred ca da. Eu cred ca meriti iubirea. Eu cred ca iubirea o primim la nastere ca pe un cadou divin, de nepretuit. Si pentru ca o meriti, caut-o in coltul cel mai adanc al sufletului si scoate-o la suprafata. Voi stii ca ai facut asta. Voi citi pe chipul tau. Si voi simti vibratia ei atunci cand ne vom intalni.

Da, ne intalnim dincolo de distanta, de timp, de prejudecati si cuvinte. Ne intalnim in dimensiunea inimii, a iubirii divine, acolo unde sufletele se intalnesc, numai ele au acces, carapacea lor nu poate accede in acest univers divin.

Sufletul meu pluteste in acest univers purtat de vibratia muzicii lui Chopin.

Pentru ca eu inteleg iubirea ca fiind emotia starnita de el, de Chopin, in fiecare particica din mine. Fizica sau nu.

https://www.youtube.com/watch?v=liTSRH4fix4

O noua viata?

Raspunsul meu este: DA. Si voi argumenta, desigur.

Exista momente in viata fiecaruia in care suntem pusi in situatia de a alege. Sau in care se intampla evenimente ce marcheaza sfarsitul unei perioade si inceputul alteia.

Traim episoade diferite in intreaga viata. Arta de a trai se invata din mers, adaptarea este naturala, nativa omului, tine de instinctul de supravietuire.

Sunt cazuri in care suntem atat de bine ancorati de oameni care dispar din jurul nostru sau de un mod de viata, incat atunci cand intervine schimbarea nu putem face pasul catre noua etapa si ramanem blocati: nici in vechea viata nu se mai poate, nemaiexistand, dar nici in noua viata nu avem curajul de a pasi.

Si nehotararea aduce dupa sine trauma prin imposibilitatea de a trai normalul vietii, fiind un normal diferit de cel anterior. Firesc ar fi sa se taie legaturile cu vechiul si sa se construiasca altele cu noul. Iar taierea legaturilor nu insemna uitarea, ingoparea amintirilor, ci pastrarea lor ca parte din hrana sufleteasca. Insa legaturile noi vor completa aceasta hrana, ele sunt necesare si firesti facand parte chiar din... viata.

Insa ramanerea in vechea viata vadeste o putere sleita care daca nu este tratata, conduce spre patologie.

Pana la urma, Liberul Arbitru al fiecaruia intervine si alege. Si o face in functie de contextul interior al persoanei.
Ar mai fi o varianta: omul poate fi insotit pentru a face pasul in noua viata. Daca permite acest lucru... Si da, tot Liberul Arbitru decide acest lucru.

Pana la urma fiecare decidem daca putem avea o noua viata. Decizia tine de fapt de: "imi dau voie sa traiesc in alt fel, nou? am puterea de a porni pe alt drum, cu alte persoane? imi doresc asta? ma iubesc suficient pentru a-mi da voie sa ma bucur de noua viata? MERIT sa am o noua viata?"

Si despre A MERITA este o alta poveste. Si despre MA IUBESC o alta.