Ma tot gandesc in ultima vreme: lumea din jur mai stie oare ce semnifica sarbatoarea Craciunului? Sau toti sunt luati de valul publicitar, consumerist care ne acapareaza incepand de la sfarsitul lunii octombrie?
In aceasta atmosfera impusa de comersanti si media, mai avem disponibilitatea sa primim aceasta sfanta sarbatoare in sufletul nostru? Completarea (ca sa nu spun "bomboana pe coliva") este chiar preotul care vine acasa pentru o sfintire a casei (?), calca pe pragul gata curatat si se baga in seama pentru bani. Nu lasa nimic spiritual in urma sa, doar gustul amar: uite-l si pe asta ... Ma intreb: chiar nu simte dezamagirea enoriasilor? Macar a mea, cand inchid usa in urma lui ...
Si atunci, cum sa ai starea necesara pentru aceasta minunata sarbatoare crestina? Cum sa te izolezi de toate prostiile din jur, de tot spamul spiritual, de asa zisii propovaduitori ai religiei si sa poti simti cum se cuvine sfanta sarbatoare a nasterii Domnului Iisus?
Despre media nu vreau sa pomenesc, televiziunile sunt pe lista mea neagra de prea multa vreme. Aceleasi cantece, aceleasi filme, aceleasi stupizenii de emisiuni comerciale cu craciunite dezgolindu-si posteriorul si decolteul.
Mai poti gasi in lumea virtuala lucruri deosebite facute de oameni deosebiti, cu suflet si cultura. Mai poti citi o carte care sa iti unga inima. Mai poti merge la un concert, nu neaparat de colinde, care sa te implineasca spiritual. Mai poti merge la o slujba a unui preot cu har. Mai poti simti Craciunul daca te inconjori acasa de cei dragi, de muzica draga tie, facand o atmosfera care sa te bucure, fara kitsch-uri, fara chestii comerciale, fara excese.
Inca mai poti face aceste lucruri.
Ma simt ca si cum m-as afunda intr-o mlastina si de la an la an de abia mai pot respira. De abia mai pot gasi o pretioasa gura de oxigen. Asa am ajuns sa nu mai fiu entuziasmata de sarbatorile de iarna, desi sunt inconjurata de copii care ma incarca cu energie pozitiva. Zilele de sarbatoare au ajuns o lupta dintre consumerism si prost gust pe de o parte si spiritualitate de cealalta parte. Eu tin partea celei din urma. Daca am face front comun, am reusi sa cream o insula spirituala, unde sa inflorim ca o minunata Craciunita, nu sa ne ofilim, sufocati.
M-as bucura tare mult daca citind aceste randuri veti lasa un comentariu, de bine sau de rau, dar as vrea sa stiu daca sunt singura care simt asa, ca pierd Craciunul.
Craciun adevarat fericit tuturor!
In aceasta atmosfera impusa de comersanti si media, mai avem disponibilitatea sa primim aceasta sfanta sarbatoare in sufletul nostru? Completarea (ca sa nu spun "bomboana pe coliva") este chiar preotul care vine acasa pentru o sfintire a casei (?), calca pe pragul gata curatat si se baga in seama pentru bani. Nu lasa nimic spiritual in urma sa, doar gustul amar: uite-l si pe asta ... Ma intreb: chiar nu simte dezamagirea enoriasilor? Macar a mea, cand inchid usa in urma lui ...
Si atunci, cum sa ai starea necesara pentru aceasta minunata sarbatoare crestina? Cum sa te izolezi de toate prostiile din jur, de tot spamul spiritual, de asa zisii propovaduitori ai religiei si sa poti simti cum se cuvine sfanta sarbatoare a nasterii Domnului Iisus?
Despre media nu vreau sa pomenesc, televiziunile sunt pe lista mea neagra de prea multa vreme. Aceleasi cantece, aceleasi filme, aceleasi stupizenii de emisiuni comerciale cu craciunite dezgolindu-si posteriorul si decolteul.
Mai poti gasi in lumea virtuala lucruri deosebite facute de oameni deosebiti, cu suflet si cultura. Mai poti citi o carte care sa iti unga inima. Mai poti merge la un concert, nu neaparat de colinde, care sa te implineasca spiritual. Mai poti merge la o slujba a unui preot cu har. Mai poti simti Craciunul daca te inconjori acasa de cei dragi, de muzica draga tie, facand o atmosfera care sa te bucure, fara kitsch-uri, fara chestii comerciale, fara excese.
Inca mai poti face aceste lucruri.
Ma simt ca si cum m-as afunda intr-o mlastina si de la an la an de abia mai pot respira. De abia mai pot gasi o pretioasa gura de oxigen. Asa am ajuns sa nu mai fiu entuziasmata de sarbatorile de iarna, desi sunt inconjurata de copii care ma incarca cu energie pozitiva. Zilele de sarbatoare au ajuns o lupta dintre consumerism si prost gust pe de o parte si spiritualitate de cealalta parte. Eu tin partea celei din urma. Daca am face front comun, am reusi sa cream o insula spirituala, unde sa inflorim ca o minunata Craciunita, nu sa ne ofilim, sufocati.
M-as bucura tare mult daca citind aceste randuri veti lasa un comentariu, de bine sau de rau, dar as vrea sa stiu daca sunt singura care simt asa, ca pierd Craciunul.
Craciun adevarat fericit tuturor!
