Minunea de a fi femeie

Sunt femeie si sunt fericita ca sunt.
As vrea ca toate femeile sa se simta minunat in pielea si conditia lor de femeie. Caci este o binecuvantare sa fii femeie: calda, sensibila, iubitoare, grijulie si inca multe alte calitati pe care bunul Dumnezeu ni le-a daruit in netarmurita Lui darnicie.
Calitati pe care le punem in slujba celor ce ne inconjoara: parinti, soti, copii, prieteni, colegi. In fiecare zi, femeia intruchipeaza o multitudine de roluri si in fiecare cauta sa dea tot ce-i mai bun.
De aceea femeia trebuie iubita si apreciata, ea este prezenta in viata tuturor celor ce au nevoie de ea. De abia dupa ce pierzi o femeie, realizezi ca, desi avea si ea momente mai putin bune, totusi insemna o mare parte din viata ta.
Ce este femeia? O fiinta sensibila, iubitoare, intelegatoare, calda si zambitoare, neaparat zambitoare. Caci zambetul purtat pe buze de o femeie este cel mai frumos accesoriu.
Dar, ca orice fiinta cu un psihic normal, femeia poate fi si mai putin sensibila, iubitoare, intelegatoare, calda si zambitoare. Atunci ea trebuie inteleasa si acompaniata in starea ei catre zona pozitiva a vietii. Uneori are nevoie de liniste si singuratate, alteori, dimpotriva, asteapta un suflet cald langa ea. De multe ori primeste un obiect, cadou, bijuterie, dar pentru ea ar fi suficienta o prezenta calda.
Femeia din zilele noastre este o eroina minunata, o fiinta adaptata perfect vietii stresante pe care o traim. Fiica, sotie, uneori mama, angajata sau antreprenoare, ea alearga prin viata cot la cot cu barbatul, bifand sarcina dupa sarcina.
O zi pe an i-a fost consacrata. Eu cred ca o merita. Aprecierea barbatului este un gest foarte frumos, elegant, gentil. Amandoi se simt special: ea ca primeste, el ca daruieste. Armonie perfecta! Insa arta este de a mentine aceasta stare in fiecare zi, fie ca e mai buna, fie ca e mai rea. Iubirea, intelegerea, respectul si aprecierea, ingredientele vietii frumoase. Depinde de amandoi pentru a le avea si pastra.
Da, sunt femeie si sunt fericita ca sunt.

Martisorul discriminativ

Nu este fictiune, ci este un fapt real trait de mine si colegele mele.
Fapt care m-a pus pe ganduri, ajungand la concluzia ca societatea se degradeaza, producand anomalii umane.
Ce stim noi despre martisor? Ca este un omagiu adus femeii: femeia mama, femeia sotie, femeia sora, femeia iubita, femeia colega, femeia partenera, femeia profesor, femeia doctor si inca multor altor roluri de femeie pe care fiecare reprezentanta a sexului frumos il intruchipeaza.
Cu ocazia martisorului se fac cadouri sub forma de martisor, flori, bomboane, alte mici atentii si, de multe ori, bani, pentru ca femeia sa-si faca o mica placere.
A fost vreodata contestat martisorul? Oare in vremea comunismului? Oare in vremea democratiei? Nu, va spune cineva care a trait in ambele regimuri politice. A fost blamat de vreo orientare religioasa? Nu am auzit asa ceva. A fost interzis prin vreo lege? Nici asta nu s-a intamplat.
Atunci? Care este motivatia articolului de fata?
Simplu: in zilele noastre, intr-o intreprindere romaneasca (nu dau nume) o mana de 4-5 barbati revolutionari au iscat un adevarat scandal pornind de la intentia sindicatului de a oferi o mica suma de bani (nu conteaza cat de mica) fiecarei femei angajate acolo. In semn de pretuire pentru femeia colega, femeia subalterna, femeia manager.
Cuiul a fost: de ce sa primeasca femeile bani si barbatii nu? Discriminare! Si s-a discutat ore intregi, s-au adus argumente pro si contra, s-au nascut antipatii. In final, ratiunea si bunul simt au invins: martisorul a fost oferit.
Consecintele nu s-au lasat asteptate: revolutionarii nu mai saluta femeile, ies din sindicat, ameninta cu avocati pe motiv de discriminare.
Bravo! Frumos! Felicitari!
Oare ce fel de mame or avea revolutionarii? Ce fel de sotii ii asteapta acasa? Oare au primit un martisor de la barbatii revolutionari?
Trecand in rolul de mama nu pot sa nu ma intreb: oare unde poti gresi in educatia unui baiat pentru a da nastere unei astfel de anomalii? Ce nu i-ai oferit? Ce a determinat lipsa de sensibilitate si haul iscat in inima lor? Cata ura si cata frustrare au acesti barbati adunate in sufletele lor mici si necajite? Cum se mai pot ei uita in ochii colegelor lor? Cum mai pot lucra in echipa cu ele? Dar ce fel de copii cresc si educa acesti barbati?
M-as bucura daca cineva intr-un comentariu m-ar ajuta sa inteleg psihologia barbatului frustrat de martisorul financiar.
Iar lor le doresc sa evolueze spiritual astfel incat sa inteleaga grotescul situatiei create. Si sa se rusineze de ce au facut. Atunci fiecare colega ii va ierta si le va accepta ratacirea. Garantez eu!