...ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar povesti.
A fost odată o prea frumoasă fată. Și era tare mândră, avea un job bun, citea, asculta muzică bună, mergea la sală, la club. Ce mai, o mândrețe de fată!
Într-o zi, mergând grăbită spre salon (avea programare la „unghii”), întâlni pe Făt-Frumos. Nu, nu era călare pe un cal alb, ci era un om ca toți oamenii, cu deosebirea că avea un suflet frumos (nu degeaba purta numele de Făt-Frumos).
Fata-Mândră se îndrăgosti de Făt-Frumos, iar el rămase pe veci fermecat de Fata-Mândră. O poveste ca toate poveștile fericite de dragoste.
Însă tot ca în toate poveștile, la un moment dat apăru Zmeul-Zmeilor. Nu arunca flăcări pe nas, ci fuma trabuc și pălăria-i era pusă hâtru pe-o parte. Și Zmeul-Zmeilor zâmbi șăgalnic Fetei-Mândre, propunându-i o parte din avere, și anume un Mercedes, dacă acceptă să fie partenera lui de viață.
Fata-Mândră se gândi, se răzgândi, pe de o parte îl plăcea pe Făt-Frumos, îl iubea chiar, însă iubea și luxul, deh, un Mercedes nu era de ici, de colo, așa că se gândi ea mai bine și decise: "Ce-ar fi dacă aș avea și iubirea lui Făt-Frumos și Mercedesul Zmeului-Zmeilor?"
Zis și făcut.
Fata-Mândră începu să țeasă o poveste complicată în care era mereu pe fugă și atentă la detaliile necesare dualității vieții ei. Și trecu un an, apoi doi, însă în cel de-al treilea an, Zmeul-Zmeilor vru să pună stăpânire pe întreaga Fată-Mândră, nemaiajungându-i doar jumatatea cedată cu ani în urmă. Zmeul începu să bănuiască un Făt pe vreundeva în viața Fetei. Și, ajutat de Baba Cloanța, puse pe urmele ei un adevărat detectiv, Vânătorul, care împreună cu Lupul cel Rau, pândi Fata-Mândră și află despre Făt-Frumos.
Adevărul lovi sufletul Zmeului care se hotărî să pună Fata-Mândră să aleagă o dată pentru totdeauna. Iar Fata alese, cu lacrimi în ochi, Mercedesul.
Sfâșiat de durere, Făt-Frumos plecă în lumea largă pe un vapor de croazieră pentru a-și îneca lacrimile în ocean. Ca un facut, Mercedesul se strică a treia zi dupa plecarea lui Făt-Frumos, iar Zmeul-Zmeilor hotărî că, de vreme ce Fata îl alesese, nu avea rost să mai repare Mercesedul.
În acest mod simplu, Fata-Mândră se alese cu un Zmeu și cu un Mercedes defect. Văzând că viața ei era pe drumul ruinării, Fata vru să cârmească spre Făt-Frumos, însă află că iubitul ei se transformase în Inimă-de-Piatră, soluție aleasă pentru a nu muri din cauza iubirii pierdute.
Iată ca povestea noastră contemporană are un final nefericit. De ce oare? Fiecare cititor are propria concluzie.
Iar eu voi încheia cu „și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea mea”.
