miercuri, 20 mai 2015

La rascruce te asteapta el...


In marea ta calatorie, deodata, ajungi la o rascruce de drumuri.  Nu are indicatoare, este atat de simpla, dar atat de intortocheata. Aduce si pace si zbucium. Te indruma catre rai, insa cu o trecere prin iad. E si dulce si amara. Este si bine si rau. Alb si negru, cald si rece... Este Yin si Yang.

Pentru ca binomul sunteti voi doi, tu si el. Sau tu si ea.
Orice ai alege la rascruce te va trimite catre stari si bune si rele.
Nici asa nu mai se poate, dar nici altfel nu va fi tocmai bine.

Si parsiv, el, Compromisul, pandeste in mijlocul dilemei.
Perfid, ti se strecoara in convingeri. Se lateste si usor, usor iti domina orizontul. Deodata rascrucea se preschimba misterios in drum cu sens unic, purtand o placuta ruginita cu numele lui, "Compromis". Este vrajit acest drum, odata ce ai pasit pe el te ating stropi de dependenta. Oricat ai vrea sa te desprinzi si sa faci cale intoarsa, el iti prinde picioarele, le leaga unul de celalalt si pasii ti se topesc in mocirla compromisului. Pe masura ce inaintezi, sufletul se umple de miasma acestui drum pavat cu amarul relatiei. 

Pana cand poti merge in acest fel nepotrivit tie? Ce se intampla pe parcursul calatoriei pe acest drum? Cum se transforma sufletul tau plin de frumos si dorinta? Cum arata el la final? Poate mic si indurerat, coplesit sau poate imbibat de lacrimi stavilite de rusine si teama.

Dar daca la un moment dat iubirea ta de sine va invinge Compromisul? Daca il va atinge cu energia ei, nu cumva el se va topi? Si, descatusat, vei putea pasi in afara cercului in care te invarteai automat, fara putinta de scapare?

Privelistea din afara Compromisului este una luminoasa, sclipitoare, respiri si chiar iti dai voie sa tipi de fericire. O fericire care te inunda prin toti porii. Este ea, fericirea Invingatorului.

Apuci pe un nou drum, al Indraznelii de a trai asa cum iti dicteaza el, Sufletul - Ascultatorul Iubirii de sine. 
Si te simti implinit. Chiar meritai!

joi, 9 aprilie 2015

Iarta-te, dar intai iubeste-te!



Este Joia Mare, asteptam Pastele, este timpul iertarii. Iertarea celor din jur, insa intotdeauna uitam pe cineva. Pe noi insine. 
Uitam sau nici nu constientizam ca este necesar sa ne iertam pe noi insine?

La Rochefoucauld spunea ca "Fiecare iarta in masura in care iubeste."
Asadar, ne vom ierta in masura in care ne iubim. 
Iertarea incepe cu iubire. Pentru o persoana care acum afla ca este normal sa se iubeasca, astazi, acum, nu este suficient pentru iubirea de sine si apoi pentru iertare.

Poate cea mai buna cale pentru aceste zile este sa incepem sa ne iubim.
Iar iertarea va veni la momentul potrivit. Cand iubirea din noi, pentru noi, o va atrage ca un magnet. Iertarea se va instala treptat, insinuandu-se in normalul fiintei noastre.

Iertarea aduce dupa sine impacarea cu tine insuti, acceptarea ta cu bune si cu rele, acceptarea faptelor tale trecute ca fiind cea mai buna alegere pe care ai putut sa o faci in acel moment, in acele conditii, in acea etapa de dezvoltare a ta, in contextul de atunci.

Eu va doresc ca in Joia Mare sa incepeti sa va ganditi la propria fiinta, sa o descoperiti cu ochii sufletului, indepartand barierele cu care ati inconjurat-o, sa o mangaiati si sa incepeti sa o iubiti.

Dati-va voie sa va iubiti si iertarea va veni ca un cadou adus de iubire!
Va veti naste astfel a doua oara, veti incepe o noua viata in liniste interioara. Merita!